Traim intr-o tara frumoasa: Sinaia, ursul si floarea de colt

 Per ansamblu, cine vrea un mixt intre munte adevarat si orasel montan cochet, poate merge cu incredere in Sinaia.

Sinaia este cea mai cunoscuta statiune montana din tara noastra, aflata pe Valea Prahovei, la aproximativ doua ore de mers cu masina - daca esti norocos - de capitala si cam tot atat cu trenul. Gratie lucrarilor extraordinare care se efectueaza si aici, toate trenurile beneficiaza de intarziere bonus.


Ajuns in Sinaia, turistul descopera un orasel cochet, cu un parc decent, cu lume primitoare, cu multe hoteluri si pensiuni la preturi acceptabile si cateva obiective care nu trebuie ratate. Nu orasul in sine este tinta drumetului, ci zona aflata putin mai sus, mai la liniste, pe soseaua ce urca spre cote. In dreptul hotelului Furnica se gaseste si intrarea spre castelul Peles, aflat intr-un complex care mai include Pelisorul, conace si vile in care chiar te poti caza. Pelesul abunda intr-o arhitectura rustic-occidentala, cu un interior frumos ce poate fi vizitat in schimbul a vreo 20 de lei. Daca aveti legitimatii de student sau carnete de elev, pretul coboara la 5 lei. Si potecile din jur cer plimbari dimineata sau seara, una dintre ele ducand iar spre centru, pe la stavilar.

Cine alege Sinaia pentru un week-end sau un concediu prelungit, doreste sa urce spre cotele 1400, respectiv 2000. Spre 1400 exista mai multe cai de acces: fie cu masina, fie pe jos pe sosea, fie cu telegondola sau telecabina. Temperatura incepe sa scada spre 1400 de metri, corpul deja se simte altfel iar stomacul gol poate primi aici o masa buna la una dintre terase. Privelistea este incantatoare, atat pe geamul vehiculelor prinse de cabluri, cat si de la o terasa cocotata. Subsemnatul, fara frici evidente de ursi sau alte animale fioroase, s-a urcat curios in telescaunul care ducea spre cota 2000. La 1400, vremea fiind frumoasa, lumea statea linistita pe paturi la soare. Exact langa un palc de copaci, la stanga drumului de vara ce coboara, un grup de oameni avea in spate un musafir nepoftit. Era o namila de urs venit printre iarba, catre indivizii care nici nu bagau de seama ca au in spatele lor un mos Martin adevarat. Un caine s-a apucat sa latre, cateva fete au sarit disperate aruncand cu paine si ce mai aveau de mancare, barbatii nu stiau ce sa faca. Fiind in telescaun, nu am putut afla deznodamantul, dar sper ca totul a fost in regula. Toti tind sa creada ca nu se pot intalni niciodata cu un urs, dar in Sinaia trebuie sa aveti mereu grija, mai ales cand acest animal vine fara frica si printre oameni, exact la cota 1400.

La 2000 de metri e liniste. Ai timp sa mai stai putin tu cu tine, sa te aduni. Poti manca ceva in stil haiducesc - sau mai bine zis ciobanesc - la Miorita, pe terasa sau inauntru. Afara musai te bagi sub o suba grea si sorbi un vin la un bulz. De la 2000 te poti intoarce pe cabluri, cu telecabina sau telescaunul, sau pe jos, pe diferite cai. Cel mai usor este drumul de vara, de parcurs in 40 de minute. Nici acesta nu mai e deloc usor cand ai vazut ursul si cand nu mai e niciun om pe traseu. Am coborat fireste pe jos si am rasuflat usurat cand motociclistii au inceput sa treaca in viteza pe langa mine. Mare atentie in toate partile; zonele sunt frecventate de ursi si nu e deloc de glumit. Bear Grylls spunea sa nu luam mancare pentru ca ursul o miroase de la cativa kilometri si vine dupa ea. Poti insa sa nu iei la tine cand te gandesti ca trebuie sa-i arunci ceva la nevoie? Grylls mai zicea sa arunci rucsacul pentru ca animalul e curios si se opreste la el. Okay, am un rucsac tare plictisitor, ursul nu va ramane la el mai mult de trei secunde... De la 1400 am coborat pe jos, pe sosea, pana in dreptul hotelului Furnica. Floarea de colt era, fireste, dupa colt. Vorbesc de o pensiune care avea pancarde peste tot si de care m-am ferit ca de sarpe. Fiind sezon, fireste n-am gasit absolut niciun loc de cazare fara rezervare inainte, iar dupa ce am aflat ca la acea pensiune erau camere libere si dupa trei ore de cautari, blestemul m-a ajuns. Eram nevoit sa stau la Floare de Colt. Am invatat, pentru a mia oara, sa nu mai judec ceva dupa aparente - vazusem pensiunea la inceput si imi displacea din multe puncte de vedere - si sa incerc iar apoi sa trag concluzii. A meritat sa stau acolo, in conditii decente si cu o "patroneasa" de zahar. Daca aveti de gand sa mergeti in Sinaia, sunati si rezervati camere oriunde pentru ca in sezon e destul de aglomerat.

Prin oras e o atmosfera degajata. Parcul este primitor, cu terase unde o bere rece este un must have, sau mai bine zis un must drink. Gasiti casute cu suveniruri, terase, restaurante, farmacii - nu exista niciuna nonstop insa - porumb fiert sau copt, bancute pe langa sosea, benzinarii si tot ce mai aveti nevoie. Per ansamblu, cine vrea un mixt intre munte adevarat si orasel montan cochet, poate merge cu incredere in Sinaia.

Puteti vedea si poze in galeria foto (da, cam multe cu Pelesul...).
Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu