Adina Săvoiu implică tinerii în proiecte pentru nevăzători

Vrea ca numărul oamenilor care pot da o mână de ajutor să fie din ce în ce mai mare, iar ideile lor să schimbe comunităţile.

De cinci ani face parte din rândul voluntarilor organizaţi, însă întâlnirea cu filantropia s-a produs în Colegiul Naţional Ştefan Velovan. Lucra cu copiii, îi învăţa să modeleze şi să se joace frumos şi constructiv. În anii de studenţie şi-a câştigat banii făcând lecţii cu şcolarii. A plecat cu bursă în Spania, la Universitatea Centrală Barcelona, în anul
III de facultate, unde timp de un an a studiat Istoria şi civilizaţia evreilor.

Ateliere de modelare şi traforaj

„Impactul cu societatea spaniolă a fost năucitor. La şcoală nu exista exigenţă dictatorială, iar profesorii erau foarte bine pregătiţi“, povesteşte Adina. Admite că se numără printre cei norocoşi, având parte şi aici de profesor bun pe specializarea aleasă. A bătut- o deseori gândul să nu se mai întoarcă în România, însă a fost suficient de nehotărâtă încât să nu rămână acolo. În lumea voluntarilor s-a lăsat purtată de o prietenă, Gabriela Popescu, foarte implicată în proiecte pe tineret. Ea a plecat în Danemarca, dar Adina nu s-a mai dezlipit de voluntari. Când s-a angajat la Asociaţia Nevăzătorilor Dolj-Mehedinţi a putut experimenta tot ce era în fază de proiect în mintea ei. I-a implicat pe prietenii împreună cu care făcuse diverse acţiuni educative şi aşa s-a născut proiectul

„Solidaritate şi implicare în societate prin voluntariat“, finanţat cu fonduri europene. „În cele şase luni cât a durat, nevăzătorii împreună cu voluntarii au lucrat în workshop- uri pe teme variate ca modelare lut, confecţionare măşti, traforaj, construire forme din baloane şi altele.

Adina Săvoiu (dreapta), la una dintre acţiunile stradale cu voluntarii craioveni. FOTO: ARHIVĂ PERSONALĂ

Toate obiectele confecţionate au fost vândute, iar cu banii strânşi am făcut daruri mai multor grădiniţe“, mai spune Adina. Acolo l-a cunoscut pe Andrei Goreci, elevul ucis în plină stradă, al cărui nume este astăzi blazon de campanie împotriva violenţei. Adina a făcut echipă cu tinerii care au pus pe picioare campania „Violenţa ucide îngeri“, participând şi la marşul tăcerii la care s-au alăturat mulţi liceeni din Craiova. „L-am cunoscut chiar în proiectul asociaţiei şi îmi aduc aminte că avea foarte multă răbdare să lucreze traforaj cu nevăzătorii“, îşi continuă ea povestea. Are idei multe şi toate în strânsă legătură cu oamenii în mijlocul cărora îşi desfăşoară activitatea. Le vrea concretizate, pentru că sunt soluţii la problemele reale cu care nevăzătorii se confruntă, cum ar fi lipsa covoarelor tactile din staţiile de autobuz şi a unui semnal sonor care să-i atenţioneze că sunt în staţie. O întristează că autorităţile nu se implică suficient în susţinerea persoanelor cu deficienţe vizuale şi că mulţi părinţi nu conştientizează necesitatea trimiterii copilului la şcoală, într-un cadru instituţionalizat, limitându-i şansa la independenţă.

ce-i place

Optimismul, deşi admite că nu vede mereu partea bună a întâmplărilor. I-ar plăcea să fi e mai exigentă cu ea însăşi. Este atentă cu cei din jurul său, fi ind direct interesată de
domeniul asistenţei sociale şi al fi lantropiei. Adoră călătoriile.

ce nu-i place

Acţiunile făcute superfi cial, că nu există conştiinţa lucrului bine făcut. I se pare extrem de supărător că oamenii nu îşi asumă responsabilitatea pentru faptele lor. Nu îi apreciază pe oamenii care consideră fi resc să-i încarce pe ceilalţi cu problemele lor.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum ţi-i apropii pe oamenii afl aţi în difi ultate?

Important este ca noi să-i percepem ca pe oameni normali. De multe ori din afară pare foarte grav ce se întâmplă cu ei, dar din interior înveţi să înţelegi difi cultatea momentului, felul în care gândesc.

Cum te-a ajutat voluntariatul?

Am cunoscut oameni diverşi. Socializând, ajungi să
descoperi persoane pe care voiai să le cunoşti demult, însă nu existau pârghiile necesare unei astfel de întâlniri.