Primul nostru mare succes in batalia politica cu puterea

Domnule preşedinte,




Doamnelor şi domnilor colegi,



Suntem foarte aproape de finalul unei sesiuni parlamentare care coincide, practic, cu naşterea şi cu primii paşi ai acestei construcţii politice extrem de importante, în jurul căreia s-a discutat foarte mult, în legătură cu care s-au formulat, mai mult sau mai puţin sincer, un set de îndoieli - Uniunea Social Liberală.



Cred că astăzi, la câteva luni de la naşterea acestei formule politice, putem să facem un bilanţ care, fără a fi triumfal, este un bilanţ de succes. Nu a fost uşor, şi dumneavoastră ştiţi la fel de bine ca şi mine sau ca şi Victor Ponta, nu a fost uşor să facem acest pas, nu a fost uşor să construim coordonatele pe care această construcţie politică să capete o identitate proprie, dincolo de identitatea consacrată şi solidă, fireşte, a partidelor noastre, şi nu a fost uşor să dăm răspuns la întrebările şi mai ales la aşteptările foarte multe, foarte grele care au venit asupra noastră chiar dinainte de la naşterea acestei construcţii politice.



Dacă lucrurile rămân aşa cum se profilează, practic, noi încheiem această sesiune cu primul mare succes politic şi primul nostru mare succes în bătălia politică cu puterea înseamnă, în acelaşi timp, prima mare înfrângere a lui Traian Băsescu, pentru că rămân convins, spre deosebire de reputaţi chiar comentatori şi analişti politici, că acest plan cu regionalizarea forţată nu a fost o perdea de fum, nu a fost o petardă, nu a fost o diversiune, ci a fost un plan foarte hotărât, un plan foarte important, o miză foarte mare pentru preşedintele Băsescu şi asociaţii săi, ca să vorbim foarte frumos în urma reproşurilor pe care le-am primit şi eu şi domnul Ponta.



Nu a fost o încercare de a abate atenţia de la probleme de agendă foarte grave într-adevăr, nu a fost o încercare doar de a construi agenda unor discuţii pur şi simplu. Traian Băsescu, din motive care nu ne scapă şi nu vă scapă, a dorit să facă acest lucru şi nu a reuşit, ceea ce este, repet, o mare înfrângere pentru el şi un succes foarte important pentru noi.



În al doilea rând, noi am reuşit să construim în aceste câteva luni, foarte repede, ceea ce toată lumea ne-a cerut şi, desigur, după ce am dat a încetat să mai preocupe tot atât de mulţi oameni, şi anume răspunsuri la întrebări de natură programatică în domenii foarte importante, în domenii cheie, începând cu domeniul economic, domeniul fiscalităţii, trecând prin programul pentru educaţie, programul pentru administraţie publică locală, programul pentru agricultură.



Nu a fost uşor, dumneavoastră ştiţi foarte bine, să construim două partide cu programe diferite, cu doctrine diferite, cu mentalităţi în bună parte diferite, nu a fost uşor să construim programe rezonabile, credibile, viabile şi am făcut-o, ceea ce pe mine mă bucură foarte mult şi este semnul fundamental că această Uniune poate să reuşească. Şi atunci când spun, când vorbesc de reuşită, exact ca şi colegul meu Victor Ponta, nu mă gândesc doar la reuşita în alegerile următoare, ci mă gândesc la reuşita unei guvernări coerente şi responsabile, cel puţin pentru următorii patru ani.



Scepticii au văzut că un partid de stânga şi un partid de dreapta, două partide de dreapta, centru-dreapta pot să construiască împreună programe coerente, pot să pună raţiunea şi pragmatismul unei eventuale guvernări înaintea, cum e şi normal, înaintea propriilor ambiţii ideologice şi, de asemenea, cred că este un succes faptul că, dincolo de toată propaganda care ne-a bombardat în această perioadă, noi am ştiut să rămânem echilibraţi şi să construim, repet, pe baza raţiunii, pragmatismului şi priceperii unor oameni pe care, slavă Domnului, îi avem din plin în toate cele trei partide.



Doresc să vă mulţumesc tuturor celor care, mulţi dintre dumneavoastră, aţi contribuit direct sau indirect la efortul de a construi aceste programe în primul lor stadiu, pentru că ele sunt programe deschise, şi cumva să vă mulţumesc anticipat pentru ceea ce înseamnă următoarele programe şi dezvoltările acestor programe pe care le-am realizat.



În fine, al treilea succes, din punctul meu de vedere cel puţin, este că am depăşit, cred, şi cele mai optimiste aşteptări în materie de coerenţă, de sincronizare între cele două formaţiuni, între reprezentanţii lor şi acolo unde adversarii noştri aşteptau sincope, contradicţii, chiar ciocniri, acestea nu au existat şi cred că pentru cei de bună-credinţă care aşteaptă într-adevăr o alternativă solidă, noi am dat din plin semnul că putem fi compatibili, că putem lucra împreună, că nu ne împingem unii pe alţii pentru a câştiga o porţie de imagine sau de ştiu şi eu ce altceva, ci că pur şi simplu suntem sincer şi eficient angajaţi într-un efort care este comun şi într-un efort care răspunde aşteptării celei mai mari părţi a societăţii româneşti.



Sunt întrutotul conştient, ca şi dumneavostră toţi la experienţa politică pe care o avem, că mai avem şi alţi paşi foarte grei de parcurşi împreună. Va veni toamna opţiunilor pentru candidaturile comune. Vor exista şi acolo, fără îndoială, tensiuni, frustrări, discuţii, negocieri. Am convingerea că vom depăşi şi acea fază şi dacă într-adevăr toamna ne va găsi la fel de bine intenţionaţi şi la fel de dispuşi să facem fiecare ce e mai bine pentru succesul acestei coaliţii, atunci nimic nu ne va mai putea opri.



Sigur că există încă la mulţi dintre colegii noştri, din administraţia publică locală sau dintre membrii noştri, există încă foarte multe întrebări şi foarte multe teme. Avem de-a face, cum am mai spus de atâtea ori, nu cu un adversar politic obişnuit, cu un adversar politic care să respecte nişte reguli ale democraţiei. Avem de-a face cu o bandă de tâlhari, cu o bandă de fanatici care sunt dispuşi la orice, care se pretează la orice şi care folosesc toate mijloacele interzise, în mod normal, de arsenalul democratic de luptă politică.



Ştim foarte bine cu cine avem de-a face şi convingerea mea este că dacă am rezistat până acum şi noi, şi oamenii noştri, şi colegii noştri, şi susţinătorii noştri, cu fiecare zi care trece noi câştigăm şi ei pierd şi, probabil în sensul acesta, că efortul pe care noi îl avem de făcut dincolo de activitatea noastră politică propriu-zisă ca parlamentari, ca lideri politici la un nivel sau altul va trebui să avem grijă şi să suplimentăm eforturile noastre de a încuraja şi de a mobiliza nişte oameni care trebuie să treacă dincolo de teamă, dincolo de scepticism, dincolo de toate diversiunile pe care le-a lansat şi le va lansa actuala putere. Eu cred ca încheiem bine această sesiune, această etapă din războiul nostru cu actuala putere şi pentru faptul că am dovedit că suntem o alternativă, şi prin faptul că am dovedit că suntem o alternativă viabilă, puternică, în stare să se bată în toate planurile, de la planul organizatoric până la planul psihologic cu Traian Băsescu şi cu asociaţii săi.



În fine, închei simţind nevoia să spun un lucru, şi anume că, de foarte multe ori, nu o spun pentru dumneavoastră care sunteţi iniţiaţi din plin în realităţile şi aparenţele jocului politic, ci pentru susţinătorii noştri, membrii noştri, oamenii noştri care văd fatalemnte prin intermediul televizorului, în mod generic, ce se întâmplă în viaţa politică. Există momente în care, noi ne-am obişnuit cu asta, şi vă rog să-i lămuriţi şi pe aceşti oameni care ne interesează în primul rând. Există momente în care se întâmplă cum s-a întâmplat ieri, mi se pare foarte sugestiv ce s-a întâmplat ieri.



Ne-am întâlnit la Alexandria şi am prezentat un program pe care foarte mulţi colegi de-ai noştri l-au lucrat serios, temeinic, multă vreme, un program privitor la agricultură. De unde, înainte de a lansa aceste programe, toţi tovarăşii de pe la televiziuni, jurnale şi alte ong-uri ţipau că nu avem programe şi că nu au ce discuta, ştirea zilei de ieri a fost că domnul Ponta a vorbit urât şi, sigur, s-a amintit că şi eu am vorbit alatăieri urât. Realitatea zilei de ieri a fost lansarea unui program pe una din temele, din domeniile vitale pentru România şi anume, agricultura. Nimeni, în 24 de ore cel puţin, nu a venit să spună, domne e un program prost, e un program bun, e un program incomplet, ar mai lipsi aia sau aia. S-a discutat despre o formulă care a apărut într-un discurs al lui Victor Ponta care a fost o formulă care se petrece în orice discurs politic, numai că nicăieri analiza pe un discurs politic nu se cantonează pe aşa ceva, pe o formulă anecdotică, pe o glumă, pe o, mă rog, astfel de înţepătură ci se cantonează, acolo unde într-adevăr se face politică în mod serios, pe soluţiile propuse, pe anvergura proiectului, pe punctele sale forte sau pe debilităţile sale eventual. Aici s-au făcut ediţii speciale ca să se discute ce urât vorbeşte domnul Ponta şi ce urât, sigur, vorbesc eu şi cât e de rău să facem aşa.



Bun. Eu nu vreau aici, repet, să fac o formulă defensivă şi să... spun, însă ceea ce mă deranjează pe mine nu este mâhnirea doamnei Liliana Ruse sau doamnei Oana Dobre că nu vorbesc eu frumos. Ceea ce mă nemulţumeşte pe mine este că avem greu şansa de a ne face cunoscute programele prin intermediul mass-media, ca să fie foarte clar şi vorbesc aici şi de oameni din media mai adversari ai noştri şi de oameni mai apropiaţi ai noştri. Ce e important de fapt este că noi trebuie să suplinim în cazul acesta ceea ce nu avem prin mass-media şi până la urmă nu noi decidem ce discută sau nu discută mass-media şi să facem un efort ca tot aşa, atât cât putem prin comunicare directă, prin comunicare cu grupurile din societate interesate, respectiv mediul de afaceri, oameni din învăţământ, oameni din agricultură, să ne facem cunoscute totuşi aceste programe pentru că ele există, pentru că ele sunt, după convingerea noastră, valabile, pentru că ele pot fi, foarte bine, sigur, completate, suplimentate, întărite cu sugestii care vin de la oameni şi asta, iarăşi, rămâne să facem noi cu cât ne stă în putinţă şi atât cât ne stă în putinţă.



Mulţumesc şi eu şi mă opresc aici.



Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu