Istoria Craiovei - Stirile pe blog

Stirile pe blog

Vorbe.Fapte

Breaking

Home Top Ad

Responsive Ads Here

Post Top Ad

Responsive Ads Here

duminică, 4 septembrie 2011

Istoria Craiovei


Preistorie (6000 î.H.-400 î.H.)

Primele comunităţi hominide din spaÅ£iul european, contemporane cu cele din Grecia (Proto-Seskolo, Dimini) ÅŸi Anatolia sînt atestate arheologic ÅŸi pe teritoriul Craiovei. Aceste comunităţi au profitat de vadul Jiului, de fertilitatea solului luncii Jiului ÅŸi de protecÅ£ia deosebită pe care o oferă depresiunea întărită natural, fiind apărată spre vest de dealurile împădurite ale Bucovăţului, spre nord de nodul hidrografic al Jiului, Amaradiei, Raznicului ÅŸi de Balta CraioviÅ£ei, spre est de Dealul VulcăneÅŸtilor, iar spre sud de zona mlăştinoasă odinioară - Făcăi, Balta-Verde, Podari, Popoveni. Aceste comunităţi au întemeiat aÅŸezări în zona vestică a Craiovei, de-a lungul malului stîng al Jiului (Åžimnicul de sus), în zona centrală a Craiovei, la Făcăi, iar pe malul drept al Jiului, la Bucovăţ. Pe lângă vetre ale locuinÅ£elor, ceramică, unelte ÅŸi arme, s-a descoperit, la IÅŸalniÅ£a, poate cel mai vast complex funerar din Balcani, lucru care indică o comunitate de mari dimensiuni.


400 î.H.-102 d.H. Pelendava geto-dacă

ÃŽn Craiova de azi se află ruinele străvechii reÅŸedinÅ£e a tribului geto-dac a Pellilor. Toponimul Pelendava are rădăcina "peled" - care înseamnă umed (legat de aÅŸezarea în lunca Jiului) ÅŸi sufixul "dava" - care înseamnă cetate, aÅŸezare, localitate. O altă teorie susÅ£ine că toponimul Pelendava ar reprezenta o formă coruptă: (A)pelen-dava sau (A)polon-dava, a lui Apollo, formă legată de cultul soarelui. Mircea Eliade Ã®n "Istoria Religiilor" sugera prezenÅ£a cultului lui Apulo la traco-geÅ£ii hiperboreeni susÅ£inînd că zeul Apollo ar fi fost împrumutat de grecii antici din lumea traco-getă. De remarcat ÅŸi asemănarea lingvistică dintre dorianul Apelon ÅŸi geticul (A)pelen(dava).
S-au descoperit la Făcăi ÅŸi în zona centrală, valuri ÅŸi palisade, locuinÅ£e, cuptoare, vetre de cult ÅŸi ruinele a două cetăţi legate între ele prin valuri. PoziÅ£ia lor, la cota 154,4 m, permitea supravegherea cîmpiei din jur pănă la distanÅ£e foarte mari. Cetatea principală are dimensiunile: 850 m x 400 m, iar valul de apărare are o lungime de 865 m. ÃŽn apropierea cetăţii s-au găsit piese de harnaÅŸament din argint ÅŸi argint aurit, atribuite unui mormînt princiar iar la mică distanţă, un tezaur de piese thassiene si ale Macedoniei Prima din secolul al-II-lea î.H. Dimensiunile apreciabile ale cetăţilor, precum ÅŸi multitudinea vetrelor ÅŸi obiectelor descoperite, demonstrează că în zona craioveană populaÅ£ia se înmulÅ£ise considerabil, aÅŸezarea fiind una tipică democraÅ£iilor militare; funcÅ£ia cetăţilor evoluând spre forme statale, fiind un loc de refugiu ÅŸi apărare dar reprezentau ÅŸi locuinÅ£e permanente ale unor căpetenii ÅŸi a soldaÅ£ilor. ÃŽn jurul cetăţilor gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorită creÅŸterii demografice.


Pelendava romană 102-275 d.H.


Timbru comemorativ al primei atestări documetare a Pelendavei
ÃŽn 102 d.C. Pelendava este cucerită de romani care vor construi un castru în zona actualului cartier Mofleni. Castrul se află în vecinătatea mănăstirii Bucovăţul Vechi (CoÅŸuna) ÅŸi a fost construit întâi dinvaluri de pământ Ã®ntărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră ÅŸi cărămidă (în vremea lui Hadrian). Cărămizile castrului poartă ÅŸtampila unităţii militare Numerus Maurorum. Datorită protecÅ£iei castruluiroman ÅŸi a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viaţă înfloritoare, creÅŸterea demografică făcându-se prin împroprietărirea cu pămînt a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina.
Descoperirile arheologice au relevat că în această perioadă, romanii ÅŸi geto-dacii trăiau separaÅ£i unii de alÅ£ii, la o distanţă de 400–500 m. Erau practic, două Pelendave, una geto-dacă ÅŸi cealaltă romană.
Localitatea a fost atestată documentar, pentru prima oară, pe Tabula Peutingerianao hartă aImperiului Roman din anul 225 d.C. După indicaÅ£iile de pe hartă, distanÅ£a dintre Drobeta ÅŸi Ad.Mutriam este XXXVI mii de paÅŸi romani, iar dintre Ad Mutriam ÅŸi Pelendava de XXXV mii de paÅŸi. Deci, în total, distanÅ£a dintre Drobeta ÅŸi Pelendava este de 71 000 de paÅŸi adică 105,1865 km , distanţă care coincide cu distanÅ£ele dintre ruinele castrelor.
S-au descoperit multe unelte, arme ÅŸi chiar o statuie a zeiÅ£ei Victoria precum ÅŸi foarte multe monezi romane, semn că romanii dispuneau de sume apreciabile de bani proveniÅ£i probabil din plata pe care legionarii o primeau odată cu lăsarea la vatră. Au fost găsite monezi emise în timpul împăraÅ£ilor: TraianAntonius PiusMarcus AureliusGordian al-III-lea ÅŸi Aurelian. Dimensiunile castrului roman nu sînt pe deplin cunoscute nici astăzi datorită faptului că cea mai mare parte a zidurilor a fost acoperită de aluviunile Jiului. Ce nu au reuÅŸit eventualele atacuri barbare, a reuÅŸit apa Jiului ÅŸi nepăsarea oamenilor. La o dată incertă, cel mai probabil în urma unei mari inundaÅ£ii, cînd apele Jiului s-au revărsat, perioadă în care se crede că a apărut ÅŸi Balta CraioviÅ£ei, castrul a fost lăsat în paragină. Mai tîrziu, localnicii au folosit cărămizi din castru pentru construirea mănăstirii CoÅŸuna. ÃŽn ciuda faptului că au existat multe iniÅ£iative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deÅŸi înalÅ£imea de 4 m din unele zone, oferă speranÅ£a descoperirii a probabil, celui mai bine păstrat castruroman din afara Italiei.


Pelendava daco-romană 275 d.H.-800 d.H

După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit ÅŸi PelendavaConstantin cel Mare construieÅŸte înOltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac ÅŸi trece prin extremitatea de nord aCraiovei. Paradoxal, deÅŸi în această perioadă documentele imperiale susÅ£in retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri, cel puÅ£in parÅ£iale, a culturii geto-dace, descoperirile arheologice craiovene demonstrează contrariul; o romanizare extrem de accentuată, aproape completă. Cele două aÅŸezări, romană ÅŸi geto-dacă, fuzionează, dar cultura rezultată este una aproape în totalitate de sorginte latină. Formele de tradiÅ£ie romană reprezintă peste 90% din ceramică, uneltele, armele ÅŸi ustensilele de tot felul sînt romane. Pe raza Mofleniului s-a descoperit un furnal roman pentru topirea metalelor datînd de la sfîrÅŸitul secolului al V-lea ÅŸi începutul secolului al-VI-lea. PrezenÅ£a Imperiului Roman Ã®n Oltenia, direct sau indirect, timp de aproape jumătate de secol, a avut o importanţă deosebită pentru destinele romanităţii nord-dunărene. ÃŽn vetrele locuinÅ£elor, din această perioadă, descoperite în zona centrală aCraiovei au fost găsite monezi începînd de pe timpul lui Traian ÅŸi continuînd în timpul lui Septimius SeverusElagabalusSeverus AlexanderAurelianDiocleÅ£ianConstantin IConstantin II ÅŸi altele încă nedeterminate. Tot în timpul lui Constantin cel Mare pare să înceapă acumularea marelui tezaur de 5 000 de piese (monede) descoperit în zona centrală a Craiovei. Emisiunea pieselor merge, în cazul tezaurului, pînă la GraÅ£ian. Aceste descoperiri demonstrează, nu numai continuitatea în timp a localităţii, dar ÅŸi rolul important pe care îl juca înregiune. Asemenea acumulări de monedă demonstrează schimburi economice infloritoare ÅŸi putere financiară.

[modifică]Ponsiona, cultura Dridu-românii

ÃŽn afara denumirii antice Pelendava ÅŸi a numelui actual (Craiova), localitatea a mai purtat începând cu secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu). Denumirea aflată pe o inscripÅ£ie găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava datată din secolul al VIII-lea, a primit o confirmare de extremă importanţă în ultimii ani, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca NaÅ£ională din Paris. Aceast document, relevat istoriografiei româneÅŸti prin bunăvoinÅ£a ministerului francez al cultelor, probează continuitatea aÅŸezării Craiovei. Este posibil ca cele două denumiri să fi circulat în paralel, o perioadă, cert este că în preajma anului 1396 Ã®ncă mai era folosit ÅŸi Ponsiona. ÃŽn această perioadă, vestigiile arheologice sînt ÅŸi mai numeroase, ele aparÅ£in complexului cultural Dridu ÅŸi reprezintă deja pe străromâni ÅŸi români. Unii arheologi susÅ£in teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea proto-română. S-au descoperit monezi emise în vremea împăraÅ£ilor bizantini Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie ÅŸi olărie, chiar ceramică de import, bijuterii ÅŸi alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viaţă relativ elevat iar schimburile cu lumea romano-bizantină s-au intensificat ÅŸi diversificat. Dovezile arheologice relevă existenÅ£a la Craiova, cu mult înainte de atestările documentare feudale, a unei localităţii care depăşea, cu mult, stadiul rural, de o importanţă mare în schimburile economice, dacă judecăm comparativ cu descoperirile de monedă, net inferioare, din alte localităţi, în această perioadă.

[modifică]Craiova. Originea actualei denumiri a oraşului (Craiul Iovan,Craiul Ioviţă)

Originea numelui actual al oraşului este subiectul multor controverse şi pluteşte în legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul "kral" (rege, crai).
Ioniţă Caloian 1197 - 1207 După unii, numele ar veni de la Craiul Ioniţă Caloian, mezinul fraÅ£ilor Petru ÅŸi Asan, care devine pentru o perioadă, împărat al imperiului vlaho-bulgar, dar care, potrivit cronicii greceÅŸti a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit să se refugieze, o perioadă, la nord de Dunăre, unde devine "domn peste niÅŸte vlahi din neamul lui". Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formaÅ£iuni pe care a întemeiat-o el este susÅ£inută de cercetători ca L. Candea ÅŸi V. Oghină, dar ÅŸi de unele legende locale legate de lacul CraioviÅ£a ÅŸi fata craiului înecată. Unii etnografi susÅ£in că dansul popular "CăluÅŸul" sau "Caloianul" ÅŸi-ar avea originile în această perioadă.
Cneazul Ioan 1247Bogdan Petriceicu-HaÅŸdeu fixează originile numelui oraÅŸului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor IoaniÅ£i , cnezat înghiÅ£it apoi de voievodatul luiLitovoi. Există ÅŸi o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sfântul Dumitru, un oarecare Iovan a descoperit în timp ce săpa o fântână, un mare tezaur ÅŸi a devenit rege peste craioveni. S-a păstrat până în zilele noastre, în satele din jurul Craiovei, (pe dealul Bucovăţului ÅŸi Palilula) expresia "norocos ca Iovan".
Sub acest nume, aÅŸezarea Craiovei apare mai întâi în inscripÅ£ia de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab.
1279 Litovoi. ÃŽn timpul conflictului cu ungurii, Litovoi apare ca stăpînitor peste cnezatul lui Ioan, implicit ÅŸi peste teritoriul de azi al CraioveiBărbat (voievod) ( 1279 - 1300 ) ÅŸi Basarab I (1310 - 1352 ) apar în documentele vremii ca moÅŸtenitori ÅŸi stăpînitori de drept ai întregii regiuni.
Cercetări geologice recente făcute în partea de est a lacului CraioviÅ£a, cu ocazia executării unor construcÅ£ii, par să confirme o serie de legende locale despre Nedeia Crăiască care susÅ£in că în jurul lui 1300, cel mai probabil între 1300 - 1350, apele Jiului s-ar fi revărsat provocînd o inundaÅ£ie de proporÅ£ii care ar fi afectat serios localitatea. Bogdan Petriceicu Hasdeu a pus bazele unei asociaÅ£ii de sprijin ÅŸi a făcut numeroase demersururi pe lîngă guvernul României privind efectuarea unor cercetări subacvatice pe fundul lacului CraioviÅ£a în căutarea legendarei cetăţi. Dacă ipotetica Nedeie Crăiască n-a fost descoperită pînă astăzi, marea revărsare a Jiului, din acea perioadă, pare să se confirme.
Două puternice familii: Basarabii ÅŸi CraioveÅŸtii vor domina, pentru câteva secole, destinul oraÅŸului.

[modifică]10 octombrie 1394 Bătălia de la Rovine

O parte a istoricilor, în frunte cu Constantin C. GiurescuPetre PanaitescuNicolae IorgaBogdan Petriceicu-HaÅŸdeu ÅŸi Alexandru D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craioveia fost teatrul bătăliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Bătrân.
Controversa iniÅ£ială privind localizarea bătăliei de la Rovine, la Craiova sau prin părÅ£ile ArgeÅŸului, se datorează unei cronici româneÅŸti de la sfîrÅŸitul secolului al-XVII-lea care încerca minimalizarea înfrîngerii suferite de Mircea cel Bătrân Ã®n cea de-a doua bătălie, cea de pe rîul ArgeÅŸ. ÃŽn această campanie n-a existat doar o singură bătalie, Rovine a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante ÅŸi mai multe lupte de hărÅ£uială. Cronicile vechi sîrbeÅŸti (Kraljevo) ÅŸi raguzane (Sotta la citta di Chraglievo) pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turceÅŸti din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susÅ£in localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei.
Baiazid a pătruns în Å¢ara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei Ã®nsoÅ£it ÅŸi de mulÅ£i principi sârbi Ã®n frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sîrbilor, care, potrivit cronicarilor sârbi, era pe jumătate român, după mamă ÅŸi văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbeÅŸti ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moÅŸie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăiÅŸorul sârbilor ÅŸi-ar fi luat numele de la denumirea Craiovei. Tot cronicarii sârbi pomenesc de remuÅŸcările ÅŸi lacrimile vărsate de prinÅ£ în drum spre Rovine. TradiÅ£ia populară susÅ£ine că ar fi fost ucis chiar de către Mircea deoarece îşi încălcase jurămîntul prin care cei doi se legaseră să nu lupte unul împotriva celuilalt.
Mircea a hărÅ£uit, în permanenţă, oastea turcilor. ÃŽnainte de Rovine s-au dat mai multe lupte de mică amploare. Lupta principală s-a dat în zona mlăştinoasă -Făcai, Balta-Verde, Podari, Popoveni- lîngă ruinele castrului roman Pelendava care au constituit locul întărit (rovine? poate ruine Ã®ntr-o transcriere sau traducere greÅŸită) în care Mircea cel Bătrân pare să-ÅŸi fi dispus arcaÅŸii. Mircea trimisese cîteva detaÅŸamente de pedestraÅŸti să hărÅ£uiască oastea otomană, pentru a-l atrage pe Baiazid Ã®n mlaÅŸtini. Baiazid, recunoscut pentru atacurile sale pline de elan ÅŸi curaj, care nu Å£ineau cont de piedicile puse în cale, a forÅ£at un atac masiv prin zona mlăştinoasă, dar cu cît se apropiau de ruine, soldaÅ£ii săi s-au trezit imobilizaÅ£i de adîncimea crescîndă, de vegetaÅ£ia mlaÅŸtinii, de mîl ÅŸi nămol. Românii cunoÅŸteau culoare înguste pe care se putea merge printre smîrcurile mlaÅŸtinii ÅŸi s-au retras, otomanii au rămas imobilizaÅ£i în mlaÅŸtină. O cronică bulgară descrie începutul luptei: ..ÅŸi lănci nenumărate s-au frînt iar cerul nu se mai vedea de desimea săgeÅ£ilor. Prima parte a bătăliei a fost un fel de execuÅ£ie agonizantă a avangardei lui Baiazid care a fost distrusă aproape în întregime de săgeÅ£ile ÅŸi suliÅ£ele românilor. DeÅŸi atacul a început înaintea prînzului, prima parte a luptei s-a încheiat abia spre seară, cînd turcii pierduseră aproape un sfert din oaste, în timp ce românii pierduseră doar cîţiva oameni. Insensibil la dezastrul armatei sale, în timp ce avangarda sa pierea în mlaÅŸtini, Baiazid ordonă restului armatei să aÅŸeze tabăra ÅŸi să o inconjoare cu palisade din pămînt ÅŸi trunchiuri de copaci. După lăsarea întunericului, Baiazid trimite cavaleria spre dealurile de peste apa Jiului cu scopul de a-l ataca din spate pe Mircea. Iscoadele lui Mircea Ã®i aduc vestea, Mircea trimite, la rîndul său, cavaleria care reuÅŸeÅŸte să-i atragă pe turcideparte de locul luptei. ÃŽn timpul nopÅ£ii, românii atacă tabăra otomană, turcii se găsesc înconjuraÅ£ii de o armată mult mai mică ÅŸi blocaÅ£i de propriile palisade la fel cum în timpul zilei au fost blocaÅ£i în mlaÅŸtini. Românii trag cu săgeÅ£i aprinse, turcii au câteva încercări nereuÅŸite de ieÅŸire din mijlocul propriului lagăr ÅŸi sînt cuprinÅŸi de panică. Spre dimineaţă, Baiazid reuÅŸeÅŸte să facă o breşă ÅŸi să fugă, lăsînd pe cîmpul de luptă cea mai mare parte a oÅŸtirii. Cavaleria lui Mircea, cunoscînd bine locurile, apare prima la locul luptei ÅŸi atacă resturile armatei luiBaiazid, aflate în dezordine. Baiazid scapă cu greu, trecînd Dunărea pe la Turnu Măgurele, datorită cavaleriei turceÅŸti care reuÅŸeÅŸte, în mod miraculos, să străbată, în goana cailor, o regiune necunoscută, urmînd apa Jiului, apoi pe cea a Dunării ÅŸi să găsească resturile armatei lui Baiazid prise în cleÅŸte între cavaleria lui Mircea ÅŸi Dunăre. Cavaleria turcă reuÅŸeÅŸte să asigure trecerea Dunării de către Baiazid care plecase cu o armată de peste 40 000 de soldaÅ£i ÅŸi s-a întors cu mai puÅ£in de 5 000. Cu doar 10 000 de oameni ÅŸi pierderi relativ mici,Mircea cel Bătrân reuÅŸise o victorie răsunătoare impotriva lui Baiazid pe care, însă, n-a putut să o frunctifice.
Profitînd de absenÅ£a lui Mircea, Vlad (Uzurpatorul) Basarab îi ia tronul cu ajutorul unor boieri trădători ÅŸi susÅ£inut de domnul MoldoveiBaiazid, deÅŸi fugise, trecînd deja Dunărea , reuÅŸeÅŸte rapid să-ÅŸi regrupeze soldaÅ£ii rămaÅŸi ÅŸi să strîngă alte câteva corpuri de oaste turceÅŸti ÅŸi bulgăreÅŸti. Se repede în ajutorul lui Vlad Uzurpatorul, confirmând astfel porecla de "fulgerul".Mircea care, se pare, dăduse drumul multor soldaÅ£i, la casele lor, se trezeÅŸte ameninÅ£at, din nord, de către Vlad uzurpatorul iar din sud, de Baiazid. ÃŽncearcă să oprească înaintarea turcilor pe ArgeÅŸ, lîngă PiteÅŸti dar ariergarda lui este învinsă. Cu soldaÅ£ii rămaÅŸi a reuÅŸit să fugă în Transilvania. Va reveni însă, curînd, în Å£ară, îndepărtîndu-l pe Vlad uzurpatorul ÅŸi continuînd politica antiotomană. Baiazid a dovedit, încă o dată, viteză de reacÅ£ie ÅŸi elanul său nebunesc dar ÅŸi o incapacitate tactică care, în final, l-a dus la pieire, în faÅ£a mongolilor luiTimur Lenk.

[modifică]Ridicarea boierilor Craioveşti

Familia CraioveÅŸtilor este una din cele mai vechi ÅŸi renumite familii boiereÅŸti din Å¢ara Românească. Domeniul central al familiei se afla pe pământurile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu ÅŸi Nicolae Iorga, subliniază continuitatea localităţii, încă din perioada Pelendavei dacice ÅŸi importanÅ£a acestei familii, o adevărată dinastie boierească care ÅŸi-a atribuit numele localităţii Craiova. Puterea economică a familiei CraioveÅŸtilor la hotarul secolului al XV-lea ajunsese să cuprindă peste 100 sate (182 bunuri funciare). Această forţă i-a creat familiei un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii, aflaÅ£i în scaun, nu se puteau menÅ£ine fără alianÅ£a cu familia CraioveÅŸtilor. ÃŽn cronicile vremii sînt descriÅŸi ca :bărbaÅ£i vîrtoÅŸi cu pumnii grei ÅŸi glas puternic, deprinÅŸi să poruncească.

[modifică]1450-1580 Marea Bănie de Craiova

Mircea cel Bătrân a instaurat Bănia Severinului, ca marcă de graniţă, după model unguresc, iar sediul băniei era la Turnu Severin. ÃŽn 1406, Mircea încheia un tratat de alianţă cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. Datorită deselor atacuri turceÅŸti, s-a hotărît mutarea băniei la Strehaia. Dar boierii CraioveÅŸti au reuÅŸit într-un timp foarte scurt, să mute bănia laCraiova ÅŸi să-i modifice scopul iniÅ£ial. Astfel, Å¢ara Românească a fost împărÅ£ită în două, iar băniei craiovene îi revenea sarcina administrării întregii Oltenii ÅŸi în dese cazuri de-a lungul timpului, conducerea armatei Å¢Äƒrii RomâneÅŸtiMarea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt, cea de-a doua instituÅ£ie politică a ţării ca importanţă, după domnie. Odată cu ridicarea lui Mircea cel Bătrân ca domn, Marele Ban preia pentru teritoriul Olteniei atribuÅ£iile domniei, dispunând ÅŸi de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domneÅŸti, banii Olteniei băteau monezi cu propria lor efigie, banul fiind ÅŸi singurul dregător care avea dreptul să pronunÅ£e pedepse capitale. Marele Ban al Olteniei avea ÅŸi rolul de judecător pentru Oltenia ÅŸi în lipsa domnitorului, pentru întreaga Å¢ară Românească. Avea dreptul să împartă teritoriul Olteniei Ã®n unităţi administrative conduse de bani mici sau băniÅŸori, subordonaÅ£i Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la SeverinStrehaiaTismanaRâmnic ÅŸi Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei Ã®nsemna cea mai înaltă dregătorie, BanulCraiovei fiind în perioada medievală, al doilea om în stat, după domnitorul Å¢Äƒrii RomâneÅŸti.

[modifică]1509-1512 Conflictul dintre boierii CraioveÅŸti ÅŸi Mihnea cel Rău

ÃŽn urma conflictelor dintre puternica familie a boierilor CraioveÅŸti ÅŸi domnitorul Mihnea cel Rău s-a ajuns la împărÅ£irea moÅŸiilor lor din împrejurimile târgului Craiovei fapt care a dus la mărirea oraÅŸului. Boierii CraioveÅŸti ripostează ÅŸi reuÅŸesc să-l alunge de pe tron, după cîteva luni, pe Mihnea cel Rău , care se refugiază la Sibiu Ã®n 1510. Fiul său cel mare, Mircea al-III-lea, a participat la bătălia de la Codmeana, dar rezultatul defavorabil l-a făcut să se alăture pribegilor de la Sibiu. ÃŽnvingători, CraioveÅŸtii l-au urcat pe tron pe Vlad al V-lea cel Tânăr apoi l-au condamnat la moarte pe Mihnea cel Rău ÅŸi au trimis ucigaÅŸi plătiÅ£i să-l omoare ÅŸi în exil. Mihnea cel Rău a fost ucis chiar pe treptele bisericii evanghelice din Sibiu, fiind împuÅŸcat din turla bisericii. Rămas fără sprijinul tatălui, Mircea a fost luat sub protecÅ£ia sa de către unchiul Matei Corvin. Cu ajutorul influentei sale rude, a reuÅŸit, doi ani mai târziu, să strângă o armată puternică, revenind cu pretenÅ£ii asupra domniei. A fost, însă, înfrânt ÅŸi ucis de către Neagoe Basarab, alt membru al familiei CraioveÅŸtilor, în lupta din vara anului 1512Neagoe Basarab (1512 - 1521), se aÅŸează pe tron devenind astfel, primul domnitor din familia CraioveÅŸtilor. Acesta susÅ£inea că este fiu al lui Basarab cel Tânăr, dar în realitate, era fiul natural al lui Pîrvu Craiovescu. Aveau să urmeze la domnie ÅŸi alÅ£i membri ai familiei: Radu Åžerban (1602 - 1611) impus pe tron de FraÅ£ii BuzeÅŸti , apoi Matei Basarab (1632 - 1654), Constantin Åžerban (1654 - 1658), Åžerban Cantacuzino (1678 - 1688) ÅŸi Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). Aceste conflicte au avut efecte benefice pentru CraiovaCraioveÅŸtii nu ÅŸi-au recuperat decât în parte, moÅŸiile din jurul Craiovei, iar oraÅŸul ÅŸi-a mărit suprafaÅ£a. Impunerea unor craioveÅŸti pe tronul Å£Äƒrii a sporit bogăţia, influenÅ£a ÅŸi puterea lor, fapt care a avut urmări pozitive pentru economia oraÅŸului.

[modifică]Criza Băniei, Manea Săbierul

Marea Bănie cunoaÅŸte un moment de criză datorat îndeosebi tentativelor turcilor de a instaura o dominaÅ£ie efectivă în Å¢ara RomâneascăBănia Olteniei avea un larg statut de independenţă administrativă, judecătorească ÅŸi militară, fără altă legătură cu domnia ţării decât plata unui tribut către domnitorul Å¢Äƒrii RomâneÅŸti care il trimitea, la rîndul său, turcilor. Nu era însă, admisă prezenÅ£a turcilor în regiune lucru care a generat insistenÅ£ele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea TurcitulÅžtefan Surdul ÅŸi Alexandru cel Rău de a diminua putereabanilor. ÃŽn oraÅŸ, erau multe ateliere de meÅŸteÅŸugari care erau adunaÅ£i în bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tînar descrie oraÅŸul: mare, împoporat (populat) ÅŸi plin de tot belÅŸugul dar fără ziduri de apărare, se pomeneÅŸte despre interdincÅ£ia străinilor de a locui în oraÅŸ, în special turcii ÅŸi braÅŸovenii. Sîmburele comercial al Craiovei Ã®l constituia PiaÅ£a veche din care porneau, în formă de raze, străzile negustorilor ÅŸi ale meseriaÅŸilor de tot felul. Urmau apoi mahalalele, fiecare cu biserica ei. LocuinÅ£ele ÅŸi gospodăriile negustorilor ÅŸi meseriaÅŸilor cu stare erau în partea de sus a tîrgului. Pătura nobiliară ( banii, marii boieri ) avea sectorul ei separat, pe un spaÅ£iu în formă de potcoavă, unde se aflau casele boiereÅŸti în mijlocul cărora tronau casele Băniei. Tîrgul Craiovei s-a dezvoltat încă din perioada cuceririi romane în zona Bucovăţului. Spre piaÅ£a comercială a tîrgului duceau numeroase drumuri comerciale cele mai importante fiind drumul ocnei (spre Ocnele Mari) , drumul Slatinii , drumul sării (spre Calafat), drumul BucureÅŸtilor, drumul Dunării (spre Bechet), drumul Tismanei. ÃŽn perimetrul oraÅŸului (care era mai întins decît în prezent) intrau ÅŸi satele din jur. ÃŽn jurul Craiovei exista o mare concentrare de sate, din care 53 îşi păstrează ÅŸi azi toponimia. Unele au devenit, în timp, cartiere ale Craiovei, altele ( IÅŸalniÅ£a, Malu Mare, Breasta ÅŸ.a.) sînt considerate azi localităţi distincte, deÅŸi linia de demarcaÅ£ie între localităţi este greu de sesizat. Hotarul ÅŸi totodată zidurile de apărare îl constituiau dealurile Craiovei (Bucovăţului ÅŸi VulcăneÅŸtilor). Aici se adunau oÅŸtile Craiovei, iar primii care trebuiau sa pună mîna pe arme erau ţăranii din jurul Craioveicare erau consideraÅ£i craioveni. SituaÅ£ia este perfect ilustrată de Vlad ÃŽnecatul care îl informa pe Hamza, noul ban al Craiovei, asupra hotarelor: Craiova toată, cu tot hotarul ei (dealurile),toate satele ÅŸi seliÅŸtele ÅŸi morile ÅŸi cu bălÅ£ile ÅŸi cu viile. ÃŽntr-un document din 1587 era pomenit Manea săbierul, vestit făuritor de săbii peste hotarul ţării ÅŸi prinÅ£ii sîrbi ÅŸi croaÅ£i au săbiile făurite de el, ca ÅŸi domnul ţării.

[modifică]1593 Mihai Viteazulbanul Craiovei

ÃŽn timpul lui Mihai ViteazulCraiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând oraÅŸul ca un important centru politic si militar. Craiova a fost în evul mediu ÅŸi un centru cu un important rol militar ÅŸi strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forÅ£elor militare ÅŸi centru de declanÅŸare a acÅ£iunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste pus la dispoziÅ£ia Marelui Ban, compus din forÅ£a militară a ţăranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregători ai Băniei, din ţăranii liberi ÅŸi din mercenari.
Lui Mihai Viteazul i-au stat alături în primul rînd ostaÅŸii de frunte ai Craiovei ÅŸi corpurile lor de oaste: FraÅ£ii BuzeÅŸti -Stroe, Radu ÅŸi Preda, FraÅ£ii GoleÅŸtiBaba NovacGruia NovacRadu FlorescuBanul MihalceaBanul MărăcineBanul Manta ÅŸi Banul UdreaRadu CalomfirescuCraioveÅŸtiiMatei Basarab ÅŸi Radu Åžerban. Oastea Craiovei a constituit nucleul dur al armatelor lui Mihai Viteazul. Bisericile ÅŸi mănăstirile fortificate din zona de hotar ca Bucovăţ, Jitianu, constituiau punctele strategice ale sistemului de apărare.
Citarea frecventă a oÅŸtilor Craiovei Ã®n cadrul diverselor acÅ£iuni militare este ÅŸi o dovadă a puterii financiare a oraÅŸului. Izvoarele atestă că din Craiova s-au îndreptat spre Dunăre să alunge turcii, oÅŸtile conduse de banii Manta ÅŸi Mihalcea Ã®n decembrie 1594. La Călugăreni oÅŸtile Craiovei i-au stat alături. ÃŽn 1596Mihai ia din Craiova 4000 de oÅŸteni ÅŸi apără vitejesteTimiÅŸoara, cu acest prilej a luptat ÅŸi la Kladovo de unde iese biruitor ÅŸi se întoarce cu Baba Novac pe care îl face craiovean de frunte cu moÅŸie, soaţă ÅŸi oÅŸteni aleÅŸi. Pregătind unirea,Mihai Ã®i cheamă pe fraÅ£ii BuzeÅŸti ÅŸi pe Udrea banul să taie cu toate oÅŸtile Craiovei... ÃŽn 1599 , Mihai Viteazul a trimis contra năvălitorilor turci din Olteniatoate oÅŸtile Craiovei (15 000) care îi zdrobesc pe turci ÅŸi îi aruncă în Dunăre, luîndu-le ÅŸi steagurile.

[modifică]1601 FraÅ£ii BuzeÅŸti

La sfîrÅŸitul secolului al-XVI-lea, se ridicase, în special în Oltenia, o clasă boierească foarte puternică ÅŸi bogată. Această clasă ridicată din rîndul micii boierimi ÅŸi a ostaÅŸilor era interesată în apărarea privilegiilor lor, fapt care apropie mult politica boierimii de cea a domnitorului. Datorită polului administrativ al Băniei, toÅ£i marii boieri din Oltenia sînt obligaÅ£i să-ÅŸi facă case ÅŸi palate boiereÅŸti în Craiova pentru a-ÅŸi apăra mai bine interesele pe lîngă bănia Craiovei. AceÅŸtia încep să-ÅŸi construiască o mulÅ£ime de case risipite, după voia lor, prin oraÅŸ stricînd sistematizarea oraÅŸului. Erau bogaÅ£i, tineri ÅŸi viteji, doritori de faimă ÅŸi puteau să ridice oÅŸti pe cheltuiala lor. Cei mai de seamă reprezentanÅ£i ai acestei noi pături nobiliare craiovene, care eclipsa pînă ÅŸi puterea boierilor CraioveÅŸti, au fost: FraÅ£ii BuzeÅŸtiFraÅ£ii GoleÅŸtiBanul Mihalcea , Radu CalomfirescuManta paharnicul, mai tîrziu ban, Banul Udrea ÅŸi alÅ£ii. ÃŽn fruntea acestei partide se aflau FraÅ£ii BuzeÅŸti. AceÅŸtia l-au obligat pe Mihai să lege ţăranii de glie. Acest lucru avea să ducă, cu timpul, la scăderea drastică a populaÅ£iei Craiovei ÅŸi la înrăutăţirea condiÅ£iilor de viaţă ale ţăranilor pe care îi deÅ£ineau. După intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul Ã®n Alba Iulia, încep disensiunile între BuzeÅŸti ÅŸi MihaiBuzeÅŸtii ÅŸi apropiaÅ£ii lor doreau să elimine complet nobilimea maghiară din Transilvania iar ei să deÅ£ină toate posesiunile acestora. Mihai s-a temut de miÅŸcări sociale puternice în Transilvania , unde ţăraniiromâni abia aÅŸteptau să se răzbune pe nobilii maghiari. De fapt, ţăranii începuseră deja să dea foc în mai multe sate. Mihai alege o cale diplomatică ÅŸi lasă, pentru moment, starea de lucruri existentă. AcelaÅŸi lucru se repeta în Moldova. Gruparea BuzeÅŸtilor considera că Mihai nu poate păstra cele trei principate decît dacă înlocuieÅŸte complet patura nobiliară dinTransilvania ÅŸi Moldova pentru omogenizarea conducerii ÅŸi eliminarea uneltirilor. Mihai refuză; înainte de Mirăslău izbucnesc neînÅ£elegerile făţiÅŸe. Trădat de apropiaÅ£ii săi ÅŸi înÅŸelat de Basta, Mihai pierde Transilvania ÅŸi Moldova. La Teleajean, Mihai este trădat, din nou, de gruparea BuzeÅŸtilor ÅŸi polonii lui Ian Zamoiski ÅŸi moldovenii pun domn în Å¢ara Românească peSimion Movilă, fratele lui Ieremia. ÃŽn fruntea celor care îl pun domn pe Simion Movilă se aflau FraÅ£ii BuzeÅŸti. Doar Banul Udrea ÅŸi haiducul Baba Novac Ã®i rămăseseră fideli lui Mihai ViteazulSimion Movilă, care avea cu el oaste polonă, se dovedeÅŸte neascultător faţă de BuzeÅŸti ÅŸi gruparea lor ÅŸi vrea să conducă după voia lui. Atunci BuzeÅŸtii Ã®l alungă ÅŸi pun domn un craiovean de-al lor, pe Radu ÅžerbanSimion Movilă fuge, dar se întoarce cu ajutorul hanului tătarilor ÅŸi cu o puternică oaste de poloni ÅŸi moldoveni. OÅŸtile Craiovei se adună în jurul luiRadu Åžerban care îl avea lîngă el chiar ÅŸi pe fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae, pe care ÅŸi-l făcuse ginere. Erau toÅ£i, vechii oÅŸteni ai lui Mihai. Armatele Craiovei zdrobesc oastea polono-tătaro-molodoveană lîngă Vălenii de Munte. ÃŽntr-o luptă în faÅ£a taberei, Stroe Buzescu îl ucide pe nepotul hanului dar este, la rîndul lui, rănit ÅŸi moare cîteva săptămîni mai tîrziu. Boierii craioveni ÅŸi oÅŸtile Craiovei pun stăpînire pe Å£ară. ÃŽn această perioadă are loc o puternică depopulare a Craiovei, mulÅ£i craioveni din pătura mijlocie primesc dregătorii sau intră în posesia unor afaceri în BucureÅŸti sau în alte zone ale ţării. Iar mulÅ£i ţărani fug de frica legării de glie susÅ£inută de FraÅ£ii BuzeÅŸti care ÅŸi-au transmis de la unul la altul titlul de mare Ban al Olteniei. Astfel, dacă trimiÅŸii regelui Rudolf descriu Craiova ca pe cel mai populat ÅŸi mai bine apărat oraÅŸ din cele trei ţări române, la începutul domniei lui Radu Åžerban, populaÅ£ia va scădea mult spre mijlocul secolului, ajungîndu-se în 1650 la 5-6000 de locuitori. Din eroi, FraÅ£ii BuzeÅŸti ÅŸi partida lor, au devenit asupritori ai păturilor sărace din Craiova ducînd la fuga multor locuitori ai Craiovei. ÃŽn plan cultural, BuzeÅŸtii ÅŸi cărturarii legaÅ£i de ei au avut un rol de importanţă majoră în răspîndirea ÅŸi modelarea limbii române ca instrument cultural. Cea mai importantă dovadă fiind cronica lui Mihai numită ÅŸi a BuzeÅŸtilor. CraioveÅŸtii ÅŸi BuzeÅŸtii au ridicat numeroase construcÅ£ii pe care le-au înzestrat cu tipărituri ÅŸi manuscrise.

[modifică]1620 Încercari de limitare a puterii Banilor Olteniei

ÃŽn secolul al-XVII-lea boierimea craioveană încearcă să-ÅŸi instituie propriul său regim politic nobiliar ÅŸi să domine autoritatea domnitorilor. ÃŽn acest cadru, dispunînd de Marea Bănie de Craiova , boierii craioveni deÅ£in o putere discreÅ£ionară care depăşea graniÅ£ele Olteniei. Amplificarea autorităţii Marelui Ban al Olteniei este rezultatul perioadelor de criză repetată a puterii voievodale ÅŸi a dezvoltării puterii autogene a stăpînilor de domenii.
După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar ÅŸi administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendinÅ£e opoziÅ£ioniste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu ÅŸi Paul de Alep, aflat în vizită la Craiova Ã®n acea perioadă. Tot în 1620Mihail Moxa, care-ÅŸi făcuse ucenicia la mănăstirea Bucovăţ, scrie, la îndemnul mitropolitului Teofil, un hronograf, prima istorie universală în cultura românească.

[modifică]1655-1656 Ţăranii răsculaţi ocupă Cetatea Băniei. Luptele cu banul Chirică Rudeanu

Banul Chirică Rudeanu a rămas în amintirea Craiovei prin Ã®nchisoarea marelui ban care se bucura de o "faimă" deosebită, devenind neîncăpătoare pentru rumânii, robii ÅŸi meÅŸteÅŸugarii provinciei. ViaÅ£a ţăranilor din jurul Craiovei ÅŸi a păturilor de săraci ÅŸi meÅŸteÅŸugari ai Craiovei devenise din ce în ce mai greu de suportat. Are loc o puternică răscoală a ţăranilor, răsculaÅ£ii atacînd conacele boiereÅŸti ÅŸi distrugînd actele de proprietate. ÃŽn mai multe documente redactate în numele domnului Constantin Åžerban se subliniază că ţăranii s-au ridicat împotriva boierilor ÅŸi banului de i-au tăiat ÅŸi le-au ars casele. RăsculaÅ£ii au bătut corpul de oaste al banului Chirică Rudeanu ÅŸi au ocupat Bănia ÅŸi mănăstirea fortificată Jitianu. ForÅ£a de rezistenţă a răsculaÅ£ilor a fost mare, ei ocupînd Bănia aproape un an, dar au fost înfrînÅ£i de voievodul Constantin Åžerban ÅŸi boieri care au trimis asupra lor o oaste numeroasă de mercenari, înzestrată cu tunuri.

[modifică]1699 Refacerea Casei Băniei

Casa Băniei este refăcută de Constantin Brâncoveanu Ã®n 1699, are două nivele, camere cu bolÅ£i de cărămidă la parter, iar la etaj, camere ÅŸi cerdace. Aici se aduna divanul Craiovei, astăzi este muzeu. Constantin Brâncoveanu construieÅŸte ÅŸi repară multe clădiri laice ÅŸi bisericeÅŸti, instalează ÅŸi un orologiu public într-un turn, este un adevărat Meccena pentru viaÅ£a culturală ÅŸi artistică, apar primele trupe de teatru cu stagiune permanentă, se instalează ÅŸi repară prin munca meÅŸteÅŸugarilor, poduri de bîrne pe străzile oraÅŸului ca trotuare. Breslele zidarilor, dogarilor, tîmplarilor, fierarilor, croitorilor, cojocarilor, rotarilor, brutarilor, lumînărarilor ÅŸi săpunarilor aveau statute prin care se stabileau normele de fabricaÅ£ie, livrare ÅŸi comercializare ale produselor. Constantin Brâncoveanu se va dovedi nu doar un mare ctitor al culturii ÅŸi fervent apărător al credinÅ£ei ortodoxe ci ÅŸi un rapace strângător de averi imense.

[modifică]1707 MoÅŸia lui Constantin Brâncoveanu

Astfel, Constantin Brâncoveanu acaparează o mare parte a satelor doljene. La 10 martie 1707, domnul dăruia mahalale ÅŸi moÅŸii (CraioviÅ£a) mănăstirii Hurez menÅ£ionînd că, numai morile existente în CraioviÅ£a produceau un venit de 3000 de obroace pe an. O parte a cerealelor provenea din ogorul public al oraÅŸului, locuitorii Craiovei avînd obligaÅ£ia de a presta clacă ca orice ţăran. ÃŽn afara grîului, se cultiva: porumb, orz, mei, legume ÅŸi zarzavaturi dar o dezvoltare deosebită o avea viticultura. ViÅ£a de vie, de bună calitate, era cultivată în perimetrul ÅŸi la hotarele Craiovei. Proprietarii viilor nu puteau vinde recolta în tîrgul Craiovei decît după ce se strîngea dijmăritul pe vii impus de Brâncoveanu. Negustorii, boierii, toate categoriile de meÅŸteÅŸugari ÅŸi funcÅ£ionari erau obligaÅ£i, la rîndul lor, să participe cu bani ÅŸi mînă de lucru la amenajarea străzilor, extinderea reÅ£elei de apă ÅŸi canalizare. ÃŽn timpul lui Brâncoveanu, regimul de obligaÅ£ii economice ÅŸi fiscale a producătorilor urbani ÅŸi rurali s-a agravat. Tot el a concentrat un corp de oaste la Craiova pentru liniÅŸtirea locuitorilor din ÅŸesul Dunării ÅŸi Bănie.

[modifică]1717 Proteste împotriva primului domnitor fanariot

Boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Å¢Äƒrii RomâneÅŸtiNicolae Mavrocordat Ã®n 1716. Exploatarea fiscală crescută sub fanarioÅ£i, priva boierimea craioveană de libertatea miÅŸcării în administraÅ£ia ÅŸi economia ţării. ReacÅ£ia violentă a lui Nicolae Mavrocordat ascute conflictul între boieri ÅŸi domn, iar boierii craioveni se manifestă deschis. SituaÅ£ia devenise explozivă, în pragul conflictului armat.

[modifică]1718 Pacea de la Passarowitz, Craiova sub dominaÅ£ia habsburgică

Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718 s-a încheiat între Imperiul Otoman pe de o parte ÅŸi Imperiul Habsburgic ÅŸi Republica VeneÅ£iană pe de altă parte. Tratatul a fost semnat la Požarevac, Serbia (cunoscut atunci sub denumirea germană Passarowitz). Tratatul reflecta situaÅ£ia militară existentă în urma luptelor dintre turci ÅŸi austrieci, cu excepÅ£ia Olteniei. Cum s-a ajuns la această situaÅ£ie bizară, ca tucii să cedeze un teritoriu care nu făcea parte din Imperiul Otoman, nu era al lor ÅŸi nu-l pierduseră prin luptă? Răspunsul constituie cea mai ruÅŸinoasă pagină din istoria Craiovei. Boierii craioveni făceau de câtva timp afaceri importante cu austriecii, în ciuda monopolului comercial turcesc, care nu prea funcÅ£iona în Oltenia. Afacerile prosperau, deoarece austriecii ÅŸi transilvănenii plăteau mai bine. Astfel, turme mari de bovine, ovine, porcine, cantităţi importante de cereale, sare ÅŸi felurite produse agricole luau drumul Imperiului Habsburgic, în special spre Transilvania. NemulÅ£umiÅ£i de imixtiunea lui Nicolae Mavrocordat Ã®n afacerile lor, boierii craioveni ÅŸi-au folosit toate legăturile pe care le aveau la Istanbul pentru a determina alipirea Olteniei la Imperiul Habsburgic. Această pagină ruÅŸinoasă a afectat indirect bucovinenii, care au plătit ulterior, în 1775, nevinovaÅ£i ÅŸi fără să ÅŸtie motivul, acest precedent datorat trădarii ÅŸi dorinÅ£ei de îmbogăţire a boierilor craioveni, care în 1718 salutau, entuziaÅŸti, venirea austriecilor. Numai că venirea austriecilor n-a adus nimic bun ÅŸi a înrăutăţit considerabil situaÅ£ia poporului prin creÅŸterea impozitelor. Banul ÅŸi boierii craioveni ÅŸi-au văzut ameninÅ£ate privilegiile de către austrieci. Autorităţile austriece au reorganizat justiÅ£ia prin trecerea proceselor penale sub controlul lor, în timp ce banul putea judeca doar hoÅ£ii ÅŸi infractorii. NemulÅ£umirea populaÅ£iei era provocată de caracterul militar al exploatării, precum ÅŸi de colectarea veniturilor provinciilor în vistieria CurÅ£ii Imperiale. Oamenii vedeau în orice uniformă militară străină un inamic ÅŸi o Å£intă, iar majorarea dărilor a dus la refuzul de a achita contribuÅ£ia fiscală ÅŸi de a presta clacă. SituaÅ£ia fu agravată ÅŸi pe fondul transformării teritoriilor româneÅŸti în teatru de război între Imperiul Austriac, Rusia ÅŸi Imperiul Otoman. Astfel, din cauza tentativei habsburgilor de a instaura în Oltenia o administraÅ£ie proprie, susÅ£inută militar, ÅŸi transformarea ei într-o provincie imperială, alipire administrativ-teritorială pe care nici turcii nu o putură realiza timp de secole, se dezvoltă o puternică miÅŸcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societăţii, de la ţărani ÅŸi micii meseriaÅŸi până la comercianÅ£i, mica ÅŸi marea boierime. Austriecii au încercat ÅŸi convertirea la catolicism a populaÅ£iei. Au construit o catedrală catolică la Craiova. Edificiul a fost însă distrus de craioveni imediat după ce construcÅ£ia fusese terminată.

[modifică]1726 Destituirea banului Gheorghe Cantacuzino, Vremea haiducilor

Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, cunoscînd o adevărată explozie, devenind o modă. TradiÅ£ia populară spune că tinerii olteni care nu luau calea haiduciei, cu greu îşi găseau o fată, nefiind consideraÅ£i bărbaÅ£i dacă nu ucideau un soldat imperial. Din aceasta perioada provine expresia de "neamt cu coada", personaj ce apare pana in prezent in povestiri semi-fantastice perpetuate oral in mediul rural oltenesc. Desi sensul expresiei este neclar povestitorilor, e cert ca termenul desemneaza soldatul austriac, a carui uniforma prevedea portul unei cozi lungi, impletite, lasata pe spate de sub tricorn. In urma furtului taxelor strînse de imperiali în care au fost implicate cetele de haiduci ale lui Pavel Lotru,Radu Ursan ÅŸi Neagu Papură, administraÅ£ia austriacă l-a destituit pe Gheorghe Cantacuzinobanul Craiovei. Când banul este destituit, boierii din Craiova Ã®ncep acÅ£iunile de împotrivire faţă de administraÅ£ia habsburgică. Sînt obsturcÅ£ionate toate încercările austriecilor de a strînge taxe sau de a impune administraÅ£a lor. OfiÅ£erii austrieci trimit numeroase sesizări împăratului prin care se plîngeau că sînt depăşiÅ£i de evenimente, că populaÅ£ia atacă, fără veste, soldaÅ£ii, îi dezarmează, îi batjocoreÅŸte ÅŸi (românii) sînt foarte obraznici. Cetele de haiduci au jufuit ÅŸi moÅŸiile boierilor din jurul Craiovei ÅŸi au împiedicat expediÅ£ia întreprinsă de trupele otomane spre Craiova apoi spre Cozia. Haiducii se dovedeau mai puternici decît trupele austriece.

[modifică]1733 Masacrarea garnizoanei austriece

1773, Ajunul crăciunului, la hanul PuÅ£ureanu de lîngă fîntîna Purcarului, un oarecare Lorincz, soldat în armata imperială, ameÅ£it de aburii alcoolului, agresează verbal mai multe femei, se pare că una dintre ele ar fi avut legături cu haiducii sau cu anturajul banului. Totul degenerează într-o bătaie între soldaÅ£ii care îl însoÅ£eau ÅŸi românii de la mesele din jur. SoldaÅ£ii au reuÅŸit să sară de la o fereastră, proferînd jigniri la adresa românilor ÅŸi incidentele păreau aplanate, mai ales că soldatul respectiv fusese pedepsit ÅŸi trimis la carcera garnizoanei austriece. Cîteva ore mai tîrziu, însă, probabil instigată de oamenii banului ÅŸi de haiduci, populaÅ£ia Craiovei se adună înarmată în jurul garnizoanei imperialilor cerînd să le fie predat Lorincz, pentru a fi judecat de ei. Comandantul garnizoanei refuză, izbucnesc focuri de armă de ambele părÅ£i ÅŸi austriecii se refugiază, din faÅ£a mulÅ£imii, în clădirea garnizoanei. După două-trei ore de ostilităţi, clădirea garnizoanei este incendiată, majoritatea celor 375 de soldaÅ£i pierind în flăcări ÅŸi datorită surpării acoperiÅŸului, cei care au reuÅŸit să scape din clădire ÅŸi din calea gloanÅ£elor au fost prinÅŸi ÅŸi linÅŸaÅ£i de populaÅ£ie.
După acest incindent, cel mai grav, dar care făcea parte dintr-un lung ÅŸir de experienÅ£e nefaste, austriecii au realizat că trupele lor nu reuÅŸesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau pregătiÅ£i, la locuri de popas, hanuri, crâşme, locuri strâmte. ÃŽn ianuarie 1734 , austriecii au hotărât să retragă cea mai mare parte a trupelor ÅŸi să angajeze mercenari din rândul populaÅ£iei din zonă, pentru prinderea haiducilor. A fost actul de naÅŸtere al pandurilor olteni. Numai că în Oltenia totul a luat o întorsătură neaÅŸteptată, mulÅ£ihaiduci au găsit bună ideea ca în loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie, fără să facă nimic. Timp de aproape doi ani, austriecii au plătit simbrie unor haiduci ca să prindă alÅ£i haiduci, nici un haiduc nu a fost prins. ÃŽn fruntea acestor panduri era un personaj controversat, Neagu Papură, nimeni altul decît unul dintre principalii autori ai furtului de laDrăgăşani care îi costase atît de scump pe austrieci.

[modifică]1735 OraÅŸul în mîinile haiducilor

NemulÅ£umiÅ£i de ineficienÅ£a pandurilor, austrecii au refuzat, în vara lui 1735, să-i mai plătească pe panduri. ÃŽn luna octombrie 1735, sătui să mai aÅŸtepte simbriile care nu mai veneau, pandurii se hotărăsc să-ÅŸi facă singuri dreptate ÅŸi împreună cu mai multe cete de haiduci intră în Craiova, jefuiesc ÅŸi torturează cei cîţiva membri ai administraÅ£iei austriece rămaÅŸi, apoi jefuiesc ÅŸi incendiază mai multe case boiereÅŸti. Unii boieri aveau oameni înarmaÅ£i care îi pazeau, alÅ£ii doar servitori. Se auzeau împuÅŸcături în mai multe zone ale oraÅŸului. Nimeni nu are curajul să preia funcÅ£ia de ban al Craiovei de teama haiducilor. Se instalează haosul, profitînd de prezenÅ£a haiducilor, mulÅ£i hoÅ£i se dau drept haiduci ÅŸi pradă magazinele ÅŸi prăvăliile de tot felul din centru, tarabele negustorilor sînt răsturnate, mulÅ£i boieri fug din oraÅŸ. A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească Oltenia cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaÅ£ionale. S-a creat un vid imens de putere în Craiova ÅŸi în toată Oltenia.

[modifică]1735-1770 Ţara lui Papură Vodă

ÃŽn 1735 Ã®n Craiova mai existau doar 836 de familii, numărând în jur de 4 000 locuitori. Å¢ara Românească nu putea revendica Oltenia pentru că aparÅ£inea Imperiului Habsburgic, iar după1739, domnitorii fanarioÅ£i n-au avut puterea necesară să se impună fără aprobarea oltenilor. Turcii erau încolÅ£iÅ£i de ruÅŸi ÅŸi austrieci, s-au mulÅ£umit să întărească paza cetăţilor de la Dunărede teama atacurilor ÅŸi jafurilor haiducilor. După un puseu de violenÅ£e care a durat cîteva luni, societatea caioveană ÅŸi-a găsit un echilibru. Boierii au reuÅŸit să-l convingă pe acelaÅŸi Neagu Papură să conducă o miliÅ£ie a pămîntului pentru a potoli atacurile haiducilor ÅŸi hoÅ£ilor. De la acest Neagu Papură a rămas expresia "Å¢ara lui Papură Vodă" care a depăşit de mult ariaCraiovei sau Olteniei, intrînd în folclorul naÅ£ional cu sensul peiorativ, de Å£ară fără stăpîn, unde legile nu mai există. Neagu Papură este un personaj controversat, iniÅ£ial a fost haiduc, apoi i s-a pierdut urma, nu se ÅŸtie cum de tocmai el s-a oferit să fie pandur în slujba austriecilor ÅŸi care au fost relaÅ£iile sale cu haiducii din noua sa funcÅ£ie, dacă nu a vrut sau nu a putut să-i prindă, dacă a fost implicat în masacrarea garnizoanei austriece ÅŸi dacă a jefuit ÅŸi atelierele meÅŸteÅŸugarilor din centru. MulÅ£i au susÅ£inut că, în acele zile, ar fi jefuit ÅŸi multe ateliere ÅŸi prăvălii. După cîteva luni, a fost înlocuit de boieri ÅŸi a luat iar drumul codrului. Poate paradoxal, fără sistem legislativ dar ÅŸi fără tributuri ÅŸi taxe plătite turcilor, austriecilor sau fanarioÅ£ilorde la BucureÅŸti, viaÅ£a majorităţii populaÅ£iei s-a îmbunătăţit, astfel se explică ÅŸi perioada destul de lungă (35 de ani) de relativă independenţă. Boierii au asuprit mai puÅ£in ţăranii de frică că ÅŸi-ar putea face singuri dreptate. ComercianÅ£ii ÅŸi boierii ÅŸi-au continuat afacerile la adăpostul cetelor înarmate de slujitori. Bănia Craiovei n-a reuÅŸit să instituie un sistem legislativ aÅŸa că procesele ÅŸi judecăţile au dispărut, diferedele se rezolvau "la mica înÅ£elegere" sau prin forţă, cîteodată se invocau legi ale pămîntului ÅŸi obiceiuri.
OraÅŸul s-a dezvoltat, au apărut multe clădiri, biserici ÅŸi ateliere. ÃŽn această perioadă (1750 - 1756) a fost ridicată ÅŸi Biserica Madona Dudu, (catedrala Maicii Domnului), care este un adevărat loc de pelerinaj. Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care -spune legenda - ar fi fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Domnitorii Å¢Äƒrii RomâneÅŸti au trimis, de cîteva ori, caimacani, pentru a aduce sub ascultare regiunea dar aceÅŸtia erau imediat alungaÅ£i sau uciÅŸi. Banii Olteniei au reprezentat, în această perioadă, doar ÅŸefii miliÅ£iei locale menită sa apere proprietăţile boierilor de haiduci. Cei mai importanÅ£i bani din această perioadă au fost: Mihail Cantacuzino ,Åžtefan PîrÅŸcoveanu ÅŸi Nicolae Dudescu.
Cea mai luminoasă figură a acestei perioade este Constantin Obedeanu, un om blînd, împăciuitor cu toată lumea, iubitor de carte ÅŸi artă, partizan declarat al realipirii de trupul Å¢Äƒrii RomâneÅŸti , a ajutat pe cît a putut pe ţărani în disputele cu boierii dar, boier fiind, a fost un apropiat ÅŸi al banilor ÅŸi marilor boieri. A reuÅŸit să strîngă fonduri chiar ÅŸi de la domnitorii fanarioÅ£i cărora a ÅŸtiut să le întreÅ£ină iluzia revenirii în regiune. ÃŽn 1747 a construit mănăstirea care îi poartă numele (Obedeanu). Anul 1754, tot Constantin Obedeanu a înfiinÅ£at primul spital modern al Craiovei , pînă atunci existînd doar bolniÅ£e la unele mănăstiri. Iar în 1759 a instituit învăţământul organizat, pînă la el educaÅ£ia se făcea în casele boierilor sau de către preoÅ£i. Åžcoala Obedeanu este prima ÅŸcoală în adevăratul sens al cuvântului. ÃŽn primăvara anului 1826 ÅŸcoala Obedeanu este transformată în Åžcoala NaÅ£ională de Limba Română, azi denumită Colegiul NaÅ£ional Carol I din Craiova. Ca vechime, este a doua ÅŸcoală românească de grad mediu, după liceul "Sfântu Sava" din BucureÅŸti (1818). Aici a predat Stanciu Căpăţîneanu, profesor despre care s-a spus că a reuÅŸit să insufle patriotismul, încă de pe băncile ÅŸcolii, unei întregi generaÅ£ii de revoluÅ£ionari paÅŸoptiÅŸti ÅŸi unioniÅŸti.

[modifică]1761 Mutarea Băniei la Bucureşti

Craiova devenise între 1735-1770 capitala unei regiuni cufundată în anarhie fără o apartenenţă statală reală, în care haiducii făceau legea. ÃŽn această perioadă s-au produs în Craiovaimportante schimbări ÅŸi în domeniul instituÅ£ional. Bănia craioveană nu mai constituia instituÅ£ia care în perioada anterioară, concura pe plan politic domnia ţării. ÃŽn 1761 reÅŸedinÅ£a permanentă a banilor este mutată, simbolic, de domn, la BucureÅŸti. Bănia, ca instituÅ£ie, murise, îşi pieduse menirea medievală. Această instituÅ£ie reprezentativă pentru istoria noastră medievală a mai dăinuit, în mod simbolic, fără un rol precis, pînă în 1831 cînd a fost desfiinÅ£ată fără ca cineva s-o regrete.

[modifică]1770 Craiova, capitala Å¢Äƒrii RomâneÅŸti

Revenirea la normalitate se petrece în 1770-1771, când Craiova devine capitala Å¢Äƒrii RomâneÅŸtiBucureÅŸtiul era disputat între oÅŸtile ruseÅŸti ÅŸi cele turcesti iar capitala Å¢Äƒrii RomâneÅŸtieste mutată la Craiova, domnul Emanuel Giani-Ruset urmărind din Oltenia desfăşurarea ostilităţilor. Ce nu reuÅŸiseră domnitori puternici ÅŸi imperii, a reuÅŸit un fanariot Ã®nchinat turcilor. Acesta era numit caimacan al Olteniei dar nu îndrăznise să se prezinte în Craiova. Spre uimirea craiovenilor, aceÅŸtia se trezesc cu Russet venind cu familia ÅŸi câţiva slujitori spunînd că trebuie apărată Oltenia de război. Åži craiovenii l-au crezut. Apărând Oltenia pe timpul războiului ruso-turc din 1770, este numit de turci domnitor al Å¢arii RomâneÅŸti. Rămâne în Oltenia, dând mai multe acte din Craiova. ÃŽn realitate, a fost numit domnitor al Ţării RomâneÅŸti, dar a condus doar Oltenia. Acutizarea războielor ruso-turce pe teritoriul Munteniei ÅŸi Olteniei i-a unit la greu.

[modifică]1781 Vodă Caragea ÅŸi revolta craiovenilor

ÃŽn 1781, Vodă Caragea care încercase, fără succes, strîngerea unei sume foarte mari de bani, intrînd în conflict cu haiducii, mai găseÅŸte o modalitate de a strînge bani; vînzarea ogorului public al Craiovei către marii boieri locali. Craiovenii s-au ridicat la luptă ÅŸi împreună cu haiducii au stăvilit pretenÅ£iile marilor boieri ÅŸi a lui Vodă Caragea care îşi pierde tronul. Primul act pe care îl dă noul domn, Mihai ÅžuÅ£u, este revocarea actului dat de Caragea.

[modifică]1790-1809 Vremea lui Pazvante Chiorul (Pazvant Oglu)

Potrivit documentelor vremii ÅŸi tradiÅ£iei orale, aceasta a fost cea mai grea perioadă din istoria oraÅŸului. " De pe vremea lui Pazvante", o expresie care a străbătut veacurile ÅŸi a depăşit graniÅ£ele Olteniei, se pomeneÅŸte de timpuri demult apuse dar care vor rămîne întipărite pentru totdeauna în memoria oraÅŸului. Craiova a fost lovită într-o perioadă relativ scurtă de timp, de o serie de evenimente care au perturbat serios viaÅ£a urbei.
  • 1790 cutremur. ÃŽntîi, oraÅŸul a suferit importante pagube în urma cutremurului din 1790, multe case ÅŸi biserici căzînd atunci ÅŸi trebuind refăcute.
  • 1795 epidemia de ciumă. Apoi a venit o puternică epidemie de ciumă care a făcut, potrivit documentelor Băniei, aproape o mie de morÅ£i.
  • 1796 Marele incendiu. ÃŽn ianuarie 1796 a avut loc cel mai devastator incendiu din istoria oraÅŸului. Incendiul a izbucnit din cauza panicii populaÅ£iei, se ardeau, în grabă, mormanele de victime ale ciumei. Doar centrul ÅŸi aria locuită de marii boieri au scăpat, datorită grădinilor boiereÅŸti din jur. Incendiul a mistuit complet mahalalele ÅŸi majoritatea atelierelor meÅŸteÅŸugarilor.
  • 17991800 Atacurile pazvangiilor. : ÃŽn 1799 un grup de pazvangii a intrat, fără de veste, în oraÅŸ. Turcii s-au limitat la jefuirea prăvăliilor ÅŸi negustorilor din PiaÅ£a Veche ÅŸi a cîtorva case boiereÅŸti de la periferie dar suficient ca oraÅŸul să fie cuprins de panică. Turcii au revenit în 1800, de această dată craiovenii i-au întîmpinat cu armele în mîini. Pazvangii au atacat, din nou, partea comercială dar au întîmpinat rezistenţă. Pulberăria oraÅŸului a sărit în aer, declanşînd un incendiu de proporÅ£ii, care a distrus toată partea comercială a oraÅŸului. Pravăliile, magaziile, depozitele de mărfuri ÅŸi atelierele au fost făcute scrum. Se spune că fumul ÅŸi mirosul greu de la tăbăcăriile în flăcări făcea aerul de nerespirat, turcii nu s-au ales cu nimic, iar craiovenii cu mare pagubă.
  • 1801 Răscoala mahalalelor. MulÅ£i au rămas fără o pîine în urma pieirii atelierelor de tot felul, arse iar agenÅ£ii lui SamurcaÅŸ, un grec pus de vodă, caimacan, nu Å£ineau cont de starea în care ajunseseră ţăranii de pe moÅŸia Craiovei ÅŸi puneau oamenii pe cărbuni aprinÅŸi, ca să-i silească să dea visteriei tot ce aveauBanul Radu Golescu era tot timpul plecat, la Parissau la BucureÅŸti. Aproximativ 3 000 de ţărani ÅŸi săraci, înarmaÅ£i cu tot ce aveau la îndemînă, s-au răsculat după ce oamenii lui SamurcaÅŸ au biciuit niÅŸte copii. SamurcaÅŸ a fugit ÅŸi s-a întors doar după cîteva luni, trimis de domn, dar puterile lui erau limitate de aceasta dată ÅŸi fusese numit un ban al Craiovei Ã®n persoana lui Nicolae Brîncoveanu ..o revenire scurtă, în vremi de grea restriÅŸte a falnicei institutÅ£ii medievale..
  • 1802 Nicolae Brîncoveanu se remarcă apărînd oraÅŸul ÅŸi alungînd turcii. Pazvangii au încercat să prade din nou oraÅŸul, dar sînt respinÅŸi. ÃŽn fruntea pandurilor s-a aflat, tînărul sluger al lui Glogoveanu, Tudor Vladimirescu, care culege aclamaÅ£iile tuturor pentru vitejia sa, devenind astfel cunoscut, pentru prima dată.
  • ÃŽn 1808, profitînd de lipsa pandurilor din oraÅŸ, turcii ocupă oraÅŸul pentru cîteva ore. De data aceasta, nu au fost incendii sau jafuri, turcii au luat în robie 50-60 de persoane, în marea lor majoritate fete pentru haremurile paÅŸei din Vidin.
  • 1809 OraÅŸul la picioarele lui Iancu Jianu, campania haiducilor la sud de Dunăre, uciderea lui Pazvant Oglu.
Iancu Jianu reuÅŸeÅŸte să strîngă o adevărată armată, de vreo 2-3 000 de haiduci. Unele surse susÅ£in că haiducii ar fi fost ajutaÅ£i, în taină, cu arme, de ruÅŸi sau chiar de către marii boieri dinCraiova. ÃŽn urma campaniei haiducilor, sînt incendiate Vidinul ÅŸi Plevna, fiind ucis ÅŸi paÅŸa din Vidin (Pazvant-Oglu), în replică la acÅ£iunile paÅŸalei care atacase Craiova ÅŸi mai multe sate din Oltenia. Este, de asemenea, distrusă din temelii raiaua turcească de la Turnu Măgurele pe care turcii n-au mai reuÅŸit s-o reconstruiască niciodată. Turcii i-au acuzat pe români că au ucis toÅ£i turcii pe care i-au prins. ÃŽn planul îniÅ£ial al haiducilor era ÅŸi insula Ada Kaleh, dar îngreunaÅ£i de prada bogată ÅŸi considerînd comunitatea turcească de acolo, o Å£intă prea mică, haiducii au trecut Dunărea la Calafat. La întoarcerea lui Iancu Jianu, a fost mare sărbătoare în CraiovaIancu Jianu a fost primit ca un erou. Potrivit tradiÅ£iei populare, cîntecul: "M-a făcut mama oltean" a fost compus, în acea seară, pentru Iancu Jianu de lăutarul Niţă Băloi din IÅŸalniÅ£a căruia vodă îi tăiase, în 1802, degetele de la mîna dreaptă ca să nu mai răscoale norodul prin cîntecele sale dar el nu înceta să cînte.
Cu toate încercările prin care a trecut oraÅŸul, creÅŸterea demografică a Craiovei era evidentă, numărul de locuitori crescînd ÅŸi datorită numeroÅŸilor ţărani care se refugiaseră în Craiova de teama turcilor. Astfel, o statistică, datînd din 1808, subliniază că, Ã®n ciuda stării de război, Craiova este al doilea oraÅŸ al ţării, dispunînd de 10-15 000 de locuitori.

[modifică]1816 Frăţia

ÃŽn aceste vremuri tulburi avea să se înfiinÅ£eze la Craiova o organizaÅ£ie revoluÅ£ionară secretă, alcătuită pe baza principiilor revoluÅ£iei franceze, care urmărea să declanÅŸeze la BucureÅŸti ÅŸiCraiova o răscoală care să înlăture tirania străinilor ÅŸi să proclame o republică naÅ£ională.

[modifică]1821 Revoluţia lui Tudor Vladimirescu

Remarcat pentru inteligenÅ£a ÅŸi sîrguinÅ£a sa de către Lupu condicarul, copilul de moÅŸneni este încredinÅ£at boierului craiovean Ion Glogoveanu , în casa căruia a fost crescut ÅŸi educat. A devenit administratorul moÅŸiilor lui Glogoveanu ÅŸi cunoscut în Craiova prin comerÅ£ul cu vite. Tudor Vladimirescu ÅŸi-a creat o adevărată reÅ£ea de legături economice printre negustorii ÅŸi boierii craioveni. ÃŽn 1802 a stîrnit admiraÅ£ia craiovenilor, apărînd oraÅŸul de atacul turcilor. ÃŽn timpul revoluÅ£iei a acordat un rol prioritar Craiovei, numind-o capitala pandurilor, oraÅŸul sufletului meu. Aflînd că armata pandurilor se îndreaptă, ca un tăvălug, spre Craiova, zdrobind, la Strehaia, armata domnitorului ÅŸi ocupînd cu uÅŸurinţă toate mănăstirile ÅŸi conacele fortificate, divanul Craiovei pune la cale asasinarea lui Tudor. Omul trimis de ei, arnăutul Gore va fi prins ÅŸi judecat de panduri, împreună cu oamenii săi. Noul caimacan al Craiovei, Nicholache Văcărescu, strînge trupe de panduri, care nu intraseră în oastea lui Tudor, îi numeÅŸte arnăuÅ£i domneÅŸti, promiţîndu-le mare recompensă, lăudîndu-se prin toată Craiova că îl va umili ÅŸi ucide cu mîinile lui, pe Tudor. ÃŽnsă, ajuns faţă în faţă cu Tudor, caimacanul Craiovei a fugit, iar soldaÅ£ii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu. Rolul Craiovei a fost unul de importanţă majoră, vestea că oraÅŸul este în stăpînirea lui Tudor Vladimirescu , a avut un rol determinant în răspîndirea revoluÅ£iei în toate colÅ£urile Olteniei, în documentele vremii apare frecvent Craiova numită: capitala micii Românii. Un negustor din Craiova scria lui Hagi Pop la Sibiu la 26 martie 1821 : cea mai mare parte a oraÅŸului s-a înrolat în rîndurile pandurilor iarBarbu Văcărescu anunÅ£a în divanul ţării ultimele veÅŸti de la Craiovaîntreaga populaÅ£ie a Craiovei, în afara marilor boieri ÅŸi a dregătorilor, a alergat la Tudor Vladimirescu, numindu-l domn. Printre craiovenii care l-au urmat pe Tudor se aflau ÅŸi tinerii: Petrache Poenaru, care devine omul de taină al lui Tudor ÅŸi Gheorghe MagheruÃŽn toate documentele ulterioare, în care Tudor face referire la Craiova, acesta o numeÅŸte capitala mea. Comandantul trupelor trimise de caimacanul Craiovei, Nicolache Văcărescu, împotriva lui Tudor Vladimirescu era un alt căpitan de panduri de pe timpul războiului ruso-turc. ÃŽn fapt, Tudor Vladimirescu ÅŸi Ioan Solomon erau cei mai apreciaÅ£i căpitani de panduri pe timpul războiului ruso-turc. La începutul revoluÅ£iei,Ioan Solomon a fost atras de caimacanul Craiovei de partea sa. Caimacanul era convins că pandurii lui Solomon vor reuÅŸi unde eÅŸuase armata arnăuÅ£ilor domneÅŸti trimiÅŸi de la BucureÅŸti, pentru că pandurii lui Solomon cunoÅŸteau foarte bine felul de a lupta a lui Tudor ÅŸi al pandurilor lui. Cele două armate de panduri se întîlnesc la Ţînţăreni ÅŸi se aÅŸează în linie, una în faÅ£a celeilalte. Văcărescu ordonă tunurilor să tragă o salvă către pandurii lui Tudor. Căpitanii Vladimirescului vor să răspundă cu tunurile, dar Tudor Vladimirescu trimite pe unul dintre cei mai apropiaÅ£i capitani ai săi ÅŸi el vestit căpitan de panduri, pe Ion Zoican, cu solie ÅŸi steag alb la Văcărescu pentru a-i cere caimacanului să se bată doar ei doi, în faÅ£a oÅŸtilor, doar caimacanul se lăudase prin Craiova că-l va omorî cu mîna lui pe Tudor. Văcărescu refuză lupta, mai mult, ordonă oamenilor săi să-l aresteze pe Zoican. Dezaprobînd acest comportament faţă de un sol, Ioan Solomon ordonă pandurilor săi să nu execute ordinul caimacanului. ÃŽn acest timp, Tudor Vladimirescu se apropie, singur, de armata lui Văcărescu provocîndu-l la luptă, Văcărescu fuge iar Ioan Solomon ÅŸi întreaga sa oaste de panduri intră în oastea lui Tudor. Armatele pandurilor se reuniseră. Ioan Solomon a fost îndepărtat, prin viclenie, din preajma lui Tudor Vladimirescu Ã®n ziua arestării acestuia. Solomon a continuat să conducă trupele de panduri împotriva turcilor, apărînd Craiova de turci în anii următori.

[modifică]1828 Ioan Solomon, apărătorul Craiovei. Victoria asupra turcilor de la Leamna

ÃŽn 1828, izbucnind un nou război ruso-turc, Craiova a cunoscut din nou tulburările unui conflict armat. Ioan Solomon ÅŸi cei 4 000 de panduri craioveni îi aÅŸteptau pe turci la ieÅŸirea dinCraiova de la podul de peste Jiu de la Breasta. Dispunerea trupelor a fost făcută în taină, sa nu simtă Craiova ca să ia spaima. Pe 15 august (stil vechi), 4 000 de turci au venit pe drumul Leamnei fapt ce a determinat transferarea rapidă a trupelor la Mofleni. Lupta a fost precedată de o ciocnire a avangărzilor călare, cîştigată de români, apoi trupele lui Solomon au reuÅŸit să-i prindă pe turci masaÅ£i în valea din faÅ£a Leamnei. Tunurile pandurilor au prăpădit rîndurile turcilor iar atacul pandurilor a reuÅŸit să risipească oastea turcească. După ce au salvat oraÅŸul, trupele lui Solomon s-au aÅŸezat Ã®n lagăr, pe cîmpul Craiovei unde au aÅŸteptat pînă la data de 2 septambrie, alte eventuale atacuri turceÅŸti. Datorită discreÅ£iei ÅŸi dorinÅ£ei lui Solomon de a proteja liniÅŸtea craiovenilor, acesta a primit aclamaÅ£iile craiovenilor mult mai tîrziu, cînd s-a dus vestea ÅŸi în oraÅŸ despre victoria pandurilor de la Leamna.

[modifică]1828-1834 Ocupaţia ţaristă, Regulamentul organic, Prima armată modernă românească

Redresarea oraÅŸului după pacea de la Adrianopol (1829), în timpul ocupaÅ£iei Å£ariste (1828 - 1834) s-a datorat unei perioade de liniÅŸte în ţările române. Craiova cunoaÅŸte creÅŸteri economice importante iar Regulamentul Organic, deÅŸi în esenţă o constituÅ£ie aristrocrată, a facilitat comerÅ£ul ÅŸi dezvoltarea atelierelor ÅŸi micilor întreprinderi. Existau în Craiova în 1832 un număr de 595 de prăvălii, din care 197 de lemn ÅŸi 398 de zid.
Prima armată românească modernă, se organizează la Craiova Ã®n 1830. Avea 4 500 de panduri, împărÅ£iÅ£i în 9 unităţi de cavalerie "grea", fiecare pandur dispunînd de: uniformă, un cal, o puÅŸcă, două pistoale, un hanger ÅŸi 4 cuÅ£ite de azvîrilt. Unităţile dispuneau ÅŸi de propria lor artilerie mobilă (tunuri trase de cai). Ea se numea "streaja" sau "miliÅ£ia pămîntească". La Craiova a apărut prima unitate specializată în muzică militară din România (1830) ÅŸi a avut loc prima paradă militară, la grădina publică "Mihai Bravu".
Craiova va avea, din 1831, o formă de conducere democratică, cu autonomie orăşenească, numită: "sfatul orăşenesc" cu membri aleÅŸi prin vot, dintre staroÅŸtii tuturor corporaÅ£iilor. Un rol important l-a avut desfinÅ£area formelor perimate ale administraÅ£iei cum erau: Bănia, căimăcănia ÅŸi divanul Craiovei.
ÃŽn 1837 se deschide Åžcoala de fete OteteliÅŸanu, printre primele absolvente numărîndu-se viitoarele mari actriÅ£e ale vremii: AristiÅ£a Romanescu ÅŸi Agata Bîrsescu.
Prima bibliotecă orăşenească avea să-ÅŸi deschidă porÅ£ile în 1840 Ã®n urma eforturilor lui Petrache Poenaru, ea funcÅ£iona pe lîngă fosta ÅŸcoală Obedeanu.

[modifică]Impărţirea tradiţională a Craiovei în sec. 18-19

[modifică]Mahalale

De-a lungul dezvoltării lor istorice, toate localităţile noastre din fostele principate s-au subîmpărţit în mahalale, formaţiuni urbanistice echivalente astăzi cu termenul de cartier sau de suburbie. Termenul are rădăcini în limba turcă. Mahalalele şi-au luat numele, prin tradiţie, de la numele, de la hramul bisericii sau mănăstirii în jurul căreia se formau, odată cu lărgirea teritorială a asşezării şi cu creşterea numerică a locuitorilor. Mahalalele îşi mai luau numele de la numele moşiei pe care întindeau, de la numele proprietarului, dacă acesta nu corespundea cu al moşiei, de la numele unei personalităţi marcante a cărei viaţă, ale cărei calităţi şi activităţi lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri sau meşteşuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viaţa localităţii sau a mahalalei, precum şi de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă. In cazul bisericilor sau al mănăstirilor, mahalaua dezvoltată împrejur lua numele acesteia, sau a hramului. In unele cazuri mahalaua împrumuta chiar numele unui slujitor bisericesc mult respectat, care rămânea imprimat prin numele său în tradiţia locală.
Cu excepÅ£ia unuor localităţi care s-au suprapus pe locuiri antice greceÅŸti sau romane, toate localităţile noastre au apărut ÅŸi s-au dezvoltat mai ales în perioada lungă a evului mediu, chiar dacă au urmat unele rădăcini geto-dace. Localităţile născute în evul mediu au avut legături cu anumite moÅŸii cu caracter feudal. MoÅŸiile erau boiereÅŸti sau domneÅŸti. Ele purtau denumiri care numai uneori corespundeau cu numele proprietarului. Localităţile au luat naÅŸtere pe anumite moÅŸii, dar au rămas înconjurate de alte moÅŸii peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluÅ£ie istorică a determinat ca localităţile ÅŸi mahalalele lor să împrumute numele moÅŸiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiÅ£ia aceasta a moÅŸiilor boiereÅŸti sau domneÅŸti care determinau, în parte, denumirea localităţilor ÅŸi a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstireÅŸti ÅŸi când s-au desfiinÅ£at rangurile ÅŸi privilegiile boiereÅŸti, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu tradiÅ£ie medievală, centru polarizator de primă mărime în Å¢ara Româmescă, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradiÅ£iile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităţilor românesÅŸti.

[modifică]Catagrafia din 1835

O primă sucâmpărÅ£ire a Craiovei în mahalale am găsit-o întocmită la 18 Ghenar 1835 în Arhivele Statului - Bunuri publice - Condica nr. 26. Ea a apărut sub denumirea : "Catagrafia plăşii oraÅŸului Craiovii, capitala judeÅ£ului Doljiu, arătând mahalalele, numele moÅŸiilor, bisericile cu hramul lor, preoÅ£i, diaconi ÅŸi ţârcovnici" - în publicaÅ£ia Arhivele Olteniei Nr. 53/1931. Această catagrafie prezintă următoarele 27 de mahalale : (numărul familiilor se referă numai la "dajnici i boieri", adică numai la cei ce plăteau bir ÅŸi la boieri)
  • 1.- Mahalaua Obedeanu - moÅŸie domnească - 30 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii ImpăraÅ£i.
  • 2.- Mahalaua Oăta - ipac (înseamnă idem), adică tot moÅŸie domnească - 49 de familii - hramul bisericii Adormirea (...Maicii Domnului).
  • 3.- Mahalaua Sf. Dimitrie - ipac - 93 de familii - hramul bisericii Sfântul Dimitrie.
  • 4.- Mahalaua lui Fir - ipac - 93 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Ierarhi.
  • 5.- Mahalaua Târgul de afară - ipac - 85 de familii - hramul bisericii ToÅ£i SfinÅ£ii.
  • 6.- Mahalaua Sf. Gheorghe Vechi - ipac - 100 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe.
  • 7.- Mahalaua Valea Vlăicii - ipac - 40 de familii - hramul bisericii Sfântul Spiridon.
  • 8.- Mahalaua Sevastian - ipac - 16 familii - hramul bisericii Sfântul Ioan.â
  • 9.- Mahalaua Băşica - ipac - 58 de familii - - hramul bisericii ToÅ£i SfinÅ£ii.
  • 10.- Mahalaua Popii Hristii - ipac - 91 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Apostoli.
  • 11.- Mahalaua Haralambie - hramul bisericii SfinÅ£ii ImpăraÅ£i - nu se precizează nimic despre moÅŸie ÅŸi despre numărul de familii (biserica avea un pronunÅ£at caracter particular).
  • 12.- Mahalaua HaÅŸu - moÅŸie domnească - 90 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Ioachim ÅŸi Ana.
  • 13.- Mahalaua Petrru Boji - ipac - 47 de familii - hramul bisericii Adormirea (...Maicii Domnului).
  • 14.- Mahalaua SfinÅ£ii Voevozi - ipac - 40 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Ingeri.
  • 15.- Mahalaua CraioviÅ£a - ipac - 70 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
  • 16.- Mahalaua Sfântul Gheorghe Nou - ipac - 76 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe.
  • 17.- Mahalaua Ungurenilor - ipac - 136 de familii - hrmul bisericii Sfântul Nicolae.
  • 18.- Mahalaua DorobănÅ£ia - ipac - 40 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
  • 19.- Mahalaua Hera - ipac - 70 de familii - hramul bisericii Sfântul Ioan.
  • 20.- Mahalaua Belivacă - ipac - 30 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
  • 21.- Mahalaua PodbaniÅ£a - ipac - 16 familii - hramul bisericii Schimbarea la faţă.
  • 22.- Mahalaua Dud - ipac - 25 de familii - hramul bisericii Adormirea (...Maicii Domnului).
  • 23.- Mahalaua BrânduÅŸa - ipac - 14 familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
  • 24.- Mahalaua Mântuleasa - ipac - 88 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiţă.
  • 25.- Mahalaua TroiÅ£ii - ipac - 50 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiţă.
  • 26.- Mahalaua din Târg - ipac - 168 de familii - hramul bisericii Sfântul Ilie.
  • 27.- Mahalaua Piscupia (Episcopia) - ipac - 46 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.

[modifică]Catagrafia din 1838

La numai trei ani după catagrafia anului 1835 s-a procedat la o alta, probabil ca urmare a cutremurului memorabil din 1838. Totodată s-a procedat ÅŸi la o inventariere amînunÅ£ită a stricăciunilor provocate bisericilor cu ocazia cutremurului. Noua catagrafie s-a întocmit "potrivit cu aÅŸezarea cinstitei comisii catagraficeÅŸti". OraÅŸul a fost împărÅ£it ÅŸi de această dată în mahalale grupate în jurul bisericilor parohiale. La socotirea populaÅ£iei s-au luat în consideraÅ£ie tot "numai creÅŸtini dajnici i boieri". La statistica din 1838 s-au enumerat numai 26 de mahalale, cu una mai puÅ£in decât în 1835, eliminându-se Mahalaua Haralambie. Despre aceasta nu s-a precizat pe ce moÅŸie s-ar fi aflat ÅŸi nici numărul de familii păstorite de parohie. Nu s-a precizat nici dacă era cu adevărat o parohie sau o proprietate de familie. O parte din mahalale au fost altfel definite, probabil cu mai multă atenÅ£ie :
  • 1.- Mahalaua Mănăstirii DomneÅŸti - 122 dev familii - hramul bisericii Sfântul Dimitrie - numită în 1835 Mahalaua Sf. Dimitrie.
  • 2.- Mahalaua BrânduÅŸa - 52 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua BrânduÅŸa.
  • 3.- Mahalaua mântuleasa - 97 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Mântuleasa.
  • 4.- Mahalaua Băşica - 97 de familii - hramul bisericii ToÅ£i SfinÅ£ii - numită în 1835 Mahalaua Băşica.
  • 5.- Mahalaua DorobănÅ£ia - 80 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua DorobănÅ£ia.
  • 6.- Mahalaua Popa Hristea - 73 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Apostoli - numită în 1835 Mahalaua popii Hristii.
  • 7.- Mahalaua Oota - 61 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Oăta.
  • 8.- Mahalaua Chiţăra Nouă - 90 de familii - hramul bisericii Sfântul Ioan botezătorul - numită în 1835 Mahalaua Hera.
  • 9.- Mahalaua Ungureni - 154 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Ungurenilor.
  • 10.- Mahalaua SfinÅ£ii Voevozi - 41 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Voevozi - numită în 1835 Mahalaua SfinÅ£ii Voevozi.
  • 11.- Mahalaua Sfântul Ilie - 72 de familii - hramul bisericii Sfântul Ilie - numită în 1835 Mahalaua din Târg.
  • 12.- Mahalaua Sfântul Gheorghe Nou - 93 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe - numită în 1835 Mahalaua Sfântul Gheorghe Nou.
  • 13.- Mahalaua petre Boji - 67 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Petru Boji.
  • 14.- Mahalaua Postelnicul Fir - 93 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Trei Ierarhi - numită în 1835 Mahalaua Fir.
  • 15.- Mahalaua Târgul de afară ot Hagiu - 101 de familii - hramul bisericii ToÅ£i SfinÅ£ii - numită în 1835 Mahalaua Târgu de afară.
  • 16.- Mahalaua Sfântul Spiridon - 44 de familii - hramul bisericii Sfântul Spiridon - numită în 1835 Mahalaua Valea Vlăicii
  • 17.- Mahalaua ot HaÅŸu - 88 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii Ioachim ÅŸi Ana - numită în 1835 Mahalaua HaÅŸu
  • 18.- Mahalaua Episcopia - 18 familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Piscupia
  • 19.- Mahalaua Sfântul Gheoghe Vechi - 187 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe - numită în 1835 Mahalaua Sfântul Gheoghe Vechi
  • 20.- Mahalaua CraioviÅ£a - 80 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua CraioviÅ£a
  • 21.- Mahalaua PodbaniÅ£a - 17 familii - hramul bisericii Adormirea maicii domnului - numită în 1835 Mahalaua PodbaniÅ£a
  • 22.- Mahalaua Belivacă - 30 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Belivacă
  • 23.- Mahalaua Sevastian - 18 familii - hramul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul - numită în 1835 Mahalaua Sevastian
  • 24.- Mahalaua Obeteanu - 46 de familii - hramul bisericii SfinÅ£ii ImpăraÅ£i - numită în 1835 Mahalaua Obedeanu
  • 25.- Mahalaua Sfânta Troiţă - 65 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiţă - numită în 1835 Mahalaua TroiÅ£ii
  • 26.- Mahalaua ot Dud - 40 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Dud
In comparaţie cu catagrafia din 1835, în 1838 nu mai apare Mahalaua Haralambie, despre care nici anterior nu se consemnase pe ce moşie se afla şi nici numărul de familii din parohie.


Cutremure consemnate documentar

Cutremurele resimÅ£ite de populaÅ£ia Craiovei în ultimele cinci secole au fost mult mai puÅ£ine decât cele produse în mod real. Unele cutremure, cu intensitate mai mică, chiar dacă au fost resimÅ£ite uÅŸor, nu au fost consemnate în mărturii scrise ÅŸi au fost uitate repede. Foarte multe cuptemure sub 7 Mw sunt deterninate ÅŸi datate în prezent, dar nu au avut efecte nefaste. Au rămas reprezentative cele consemnate în următoarea listă : - 10 octombrie 1446 Cutremur Magnitudine 7,3 Mw – determinare ulterioară. - 29 august 1471 Este primul mare cutremur vrâncean datat cu mare grad de precizie ÅŸi care a afectat toată locuirea românească. Cele anteriore au datări mai puÅ£in precise. Din toate cronicile reiese ca acesta a fost, de departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii români si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In acelaÅŸi an (6979-1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in toata lumea, pe vremea cand ÅŸedea domnul la pranz”- la ora 11 ziua. A fost cutremurul cel mai puternic din sec.al 15-lea, cu o Magnitudine de peste 7 Mw. A provocat mai distrugeri în toate cele trei provincii istorice româneÅŸti. Cutremur menÅ£ionat de cronicarul Miron Costin. - 24 noiembrie 1516 Cutremur Magnitudine 7,2 Mw – determinare ulterioară - 8 noiembrie 1620 între orele 13-14. Magnitudine între 7-8 Mw - 8 august 1681 Cutremur mare pe timpul domniei lui Åžerban Cantacuzino. Magnitudine 7-8 Mw. - 31 mai spre 1 iunie 1701 (calendar vechi) 11 iunie spre 12 iunie (calendar vechi) între orele 12 ÅŸi 2 din noapte, cutremur cu trei ÅŸocuri succesive, resimÅ£it mai puternic în Transilvania ÅŸi spre Podolia, dar cu multă teamă în restul Å£inuturilor române, inclusiv la Craiova. Magnitudine 7 Mw. ResimÅ£it pe arie foarte întinsă. Bariera munÅ£ilor nu a apărat transilvania. - 31 mai 1738 (calendar vechi) 11 iunie (calendar nou) în jurul orei 11 (în exprimarea vremii „la 5 ceasuri din zi” „pe când dormea vodă Constantin”- adică Constantin Mavrocordat) cutremur devastator. S-a făcut simÅ£it 15 minute (?!) ÅŸi a Å£inut mai multe zile în ÅŸir dar zguduirile nu au fost la fel de puternice (replici). "din cutremur clopotele singure se trageau si omul abia putea sta in picioare" Se aminteÅŸte că s-a resimÅ£it cu efecte grele până la NiÅŸ unde era cantonată armata otomană, s-au prăbuÅŸit parÅ£ial fortăreÅ£ele turceÅŸti de pe Dunăre, la Nicopolis s-au prăbuÅŸit patru moschei. In Å£ară s-au multe crăpături de pământ ÅŸi au răbufnit gaze rău mirositoare. La Bucuresti "palatul domnului (Curtea Veche) s-a crapat in mai multe locuri. A fost cel mai înspăimântător cutremur al sec.al 18-lea. Magnitudine 7,5 Mw. ResimÅ£it înspăimântător pe arie foarte întinsă. Bariera munÅ£ilor nu a apărat Transilvania. - 26 martie 1790 (calendar vechi) 6 aprilie (calendar nou) în jurul orei 21 (în exprimarea vremii „la două ceasuri din noapte”), cutremur care a adus multe pagube oraÅŸului, biserici ÅŸi case căzute. Cutrenurul a avut mare întindere în toate cele trei principate româneÅŸti, atingând ÅŸi Banatul, Ucraina până la Kiev, Crimeea până la Kerson, Podolia ÅŸi Constantinopolul. Era ziua de marÅ£i „din săptămâna luminată”. Magnitudine în jur de 7 Mw. Durată mare, de circa 5 minute. S-a resimÅ£it pe arie foarte întinsă - 14 octombrie 1802 (calendar vechi), sau 26 octombrie 1802 (calendar nou) după aprecierile seismologilor de astăzi (INFP). S-a produs la ora 7 dimineaÅ£a, după o mărturie a vremii, dar astăzi este dată ora de 10,55. Magnitudine 7,9 Mw. In BucureÅŸti a durat două minute ÅŸi jumătate. - 05 martie 1812 (calendar vechi) ora 12,30 Cutremur apreciat de INFP vând o Magnitudine 6,5 Mw - 13 decembrie 1827, cutremur într-o zi de marÅ£i la ora 4 dimineaÅ£a. Nu este consemnat de lista INFP (Institutul National de Fizica Pamântului) - 14 noiembrie 1829, cutremur într-o zi de joi dimineaÅ£a la ora 11, consemnat astăzi pentru data de 26 noiembrie 1829, ora 01,40 (calendarul nou). Magnitudine 7,3 Mw - 11 ianuarie 1838 (Ghenar) la ora 4 dimineaÅ£a, cu mari prăbuÅŸiri de case ÅŸi biserici ÅŸi cu mulÅ£i morÅ£i. Consemnat astăzi de INFP pentru data de 23 ianuarie 1838 (calendar nou) ora 18,45. Magnitudine 7,5 Mw. Cu ÅŸapte ani înainte, în 1831, cârmuirea Craiovei decisese să nu mai permită construirea în oraÅŸ decât a caselor din zidărie, ca măsură specială împotriva deselor incendii. La cutremur tocmai casele cele de zidărie au avut mai mult de suferit. In anul 1837 tocmai se terminase ridicarea turnului „Åžcolii Centrale” cu mare satisfacÅ£ie pentru oraÅŸ. Turnul a fost distrus de cutremur, trebuind să fie recunstruit în anii următori. - 29 ianuarie 1838 (Ghenar), aceeaÅŸi lună, la ora 12 ziua (cca 11 februarie 1838 calendar nou). A fost vorba propbabil de o replică puternică. Acel cutremur nu este consemnat astăzi în evidenÅ£a INFP (Institut NaÅ£ional de Fizica Pământului) - 31 august 1894 Cutremur puternic pentru sud-estul ţării ÅŸi fără urmări majore la Craiova. Magnitudine 7,1 Mw - 06 octombrie 1908 ora 21,40 Cutremur consemnat numai de INFP. Magnitudine 7,1 Mw. Cutremur de mare intensitate difuzat din nord-est spre sud-vest, pe o mare suprafata de teren, de la Tr. Severin pana-n Dorohoi. Un ziar a relatat: "Cetatenii fugeau de prin case dezbracati, inchinandu-se. Femeile fugeau prin curti si pe strazi cu copiii in brate, tipand. Ceasornicele s-au oprit. Clopotele de la biserici sunau, sunau si au produs o panica si mai mare". Cutremurul a avut 3 momente explozive la interval de 3 minute. Ultima faza a produs "zguduituri înfricosatoare" si "formidabile bubuituri subterane". S-au daramat mai ales locuinÅ£ele vechi. - 10 noiembrie 1940 ora 01,39,07. Cutremur consemnat de INFP ÅŸi rămas în amintirea ultimei generaÅ£ii, cu prăbuÅŸiri de blocuri în BucureÅŸti ÅŸi cu circa 500 de victime ÅŸi 300 de răniÅ£i. Magnitudine 7,7 Mw. In anii anteriori mai fuseseră cutremure moderate în 1929, 1934, 1938, 1939 ÅŸi unul mai bine resinÅ£it cu aproape trei săptămâni înainte, la 22 octombrie 1940, ora 8,37, cu magnitudine de 6,2-6,4 pe scara Richter. - 04 martie 1977 ora 21,21,57 Cutremur puternic resimÅ£it în sudul ţării consemnat de INFP ÅŸi rămas în amintirea generaÅ£iei recente ca devastator. S-au raportat 1570 de morÅ£i ÅŸi 11.300 de răniÅ£i, ÅŸi pagube de 2 miliarde de dolari SUA. Magnitudine 7,4 Mw - 31 august 1986 ora 00,28,37 Cutremur resimÅ£it de populaÅ£ie dar fără pagube de vieÅ£i omeneÅŸti ÅŸi nici materiale importante. Magnitudine 7,1 Mw - 30.mai 1990 ora 10,40,06 Cutremur consemnat de INFP ÅŸi resimÅ£it puternic de populaÅ£ie. Fără pagube de vieÅ£i omeneÅŸti sau materiale. Magnitudine 6,9 Mw - 31 mai 1990 ora 00,17,48, la numai cca 14 ore de cel anterior, probabil o replică puternică. Cutremur consemnat de INFP Magnitudine 6,4 Mw - 27 octombrie 2004 ora 20,34,36 Cutremur consemnat de INFP. S-a resimÅ£it mai mult la BucureÅŸti ÅŸi la etajele înalte ÅŸi de către oamenii mai sensibili aflaÅ£i în repaus. Magnitudine 6 Mw.

1842-1848 Iancu Bibescu

Una dintre marile familii boiereÅŸti din Craiova - familia Bibescu - a dat Ţării RomâneÅŸti pe ultimii săi doi domnitori: fraÅ£ii Gheorghe Bibescu (1842-1848) ÅŸi Barbu Åžtirbei (1849-1856). Cel mai destoinic, avea să se dovedească însă, cel de-al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut paÅŸi mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). ÃŽn doar 6 ani, are loc o sistematizare a oraÅŸului, se aliniază străzi, se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din ElveÅ£ia , FranÅ£a sau Belgia; se fac trotuare pavate, iar pe marginea acestora se plantează pomi. ÃŽn 1847 se construieÅŸte foiÅŸorul de foc ÅŸi modernizează parcul "Mihai Bravu", rămase ÅŸi azi. Se înfiinÅ£ează serviciul pompierilor. Apar ÅŸcoli de artă, se dezvoltă o adevărată tradiÅ£ie în ÅŸcoala de pictură craioveană. Se iau măsuri pentru repararea canalelor ÅŸi izvoarelor, se construiesc poduri de piatră peste Jiu ÅŸi o ÅŸosea prin Valea Vlăicii. ÃŽn centrul economic, cele două pieÅ£e centrale erau grupate în jurul a două intersecÅ£ii importante ce împărÅ£eau centrul Craiovei: "Răscruciul Mare" ÅŸi "Răscruciul Mic". De la "Răscruciul Mic" spre vest, pînă la intersecÅ£ia cu străzile Lipscani (unde se vindeau mărfurile de lux) ÅŸi "Madona Dudu", erau bogasierii ÅŸi cojocarii. ÃŽntre cele două răscruciuri se întindeau străzile pline de prăvalii de tot felul: boiangerii, cizmării, cîrciumi, hanuri (cel mai mare era hanul Poroineanu, lîngă "Fîntîna cu Å¢eapă"). Principalele mahalale erau: Brazda lui Novac, Episcopiei, CraioviÅ£a, Belivacă, Bogdan, Chiţărănoia, DorobănÅ£ia, BrînduÅŸa, Mîntuleasa, Popa Hristea, Postelnicu Fir ÅŸi Obedeanu. La nord de "Calea BucureÅŸtiului" se afla "Tîrgul din afară". "Târgul dinlăuntru" (Mofleni) a rămas neschimbat, ca ÅŸi "PiaÅ£a Veche" din centrul oraÅŸului. OraÅŸul se menÅ£ine ca centru comercial al Olteniei; exportă în Austria ÅŸi Turcia cereale, piei, ceară, animale, seu ÅŸi cervis. ÃŽn 1846 la Craiova s-a înfiinÅ£at prima societate românească pe acÅ£iuni, era destinată transportului cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. La delimitarea hotarului Craiovei, s-au stabilit 8 bariere de intrare în Craiova: Bariera BucureÅŸtiului, a Caracalului, a Calafatului, a Bucovăţului, a Brestei, a Severinului, a Amaradiei ÅŸi Bariera Vâlcii.

„ManifestanÅ£i pentru ConstituÅ£ia de la 1848“ -acuarela a pictorului craiovean Costache Petrescu


1848 Prima capitală a paşoptiştilor

ÃŽn 1848, Craiova avea 20 000 de locuitori. PrezenÅ£a Craiovei în vîrful de lance al revoluÅ£iei paÅŸoptiste s-a datorat existenÅ£ei a două grupări foarte puternice în Craiova:
  • Clubul revoluÅ£ionar craiovean înfinÅ£at iniÅ£ial în casa lui Marin Petrescu cu 60 de membri fondatori, printre cei mai cunoscuÅ£i membri numărîndu-se : Gheorghe MagheruIoan MaiorescuCostache RomanescuÅžtefan GolescuNicolae PleÅŸoianuIancu ObedeanuGrigore MarghilomanConstantin LeccaTheodor AmanConstantin OteteliÅŸanuPetrache CernătescuIancu CoandăEufrosin PotecaIoan MihailNică LocusteanuGheorghe ChiÅ£uGheorghe RadoviciGrigore BengescuFlorian AaronIon StrîmbeanuCostache Petrescu ÅŸiMarin Petrescu. RevoluÅ£ionarii craioveni au primit sprijinul preotului Radu Åžapcă din Celei, Corabia ÅŸi ale lui Nicolae Bălcescu ÅŸi Ion Heliade Rădulescu care îşi aveau originile în Oltenia.
  • ContrarevoluÅ£ionarii constituiau un grup redutabil avînd în frunte oameni puternici ÅŸi respectaÅ£i ca : Iancu BibescuDimitrie FiliÅŸanuIon VlădoianuBarbu ÅžtirbeiMihai CoÅ£ofeanuIlie RoÅŸianuIon SocoteanuManole JianuIon Bălăceanu sau Vasile Căpăţînă.
  • La 18 aprilie 1848, Axente Sever îi descria lui Simion BărnuÅ£iu starea de spirit din Craiova: oltenii, aici e puterea românilor, umblă cu căciula într-o ureche (ca semn de recunoaÅŸtere între suporterii revoluÅ£iei) zicînd că o sa le arate lor (boierilor), peste o lună..
  • 7 iunie 1848. Astfel, Craiova va deveni focarul revoluÅ£iei paÅŸoptiste. Gheorghe MagheruNicolae Bălcescu ÅŸi Costache Romanescualcătuiesc, în ilegalitate, la Craiova, primul guvern provizoriu revoluÅ£ionar.
  • 9 iunie 1848. ReacÅ£iunea craioveană era puternică ÅŸi de teama unor conflicte armate se hotărăşte citirea proclamaÅ£iei revoluÅ£ionare la Islaz(9 iunie 1848), un mic port la Dunăre din RomanaÅ£i pentru că doi dintre cei mai importanÅ£i membri ai clubului revoluÅ£ionar craiovean conduceau destinele în RomanaÅ£i. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judeÅ£ului) ÅŸi capitanul Nicolae PleÅŸoianu ai cărui dorobanÅ£i primiseră ordin să se deplasase dinCraiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluÅ£ionari veniÅ£i de la Paris. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu ÅŸi Nicolae PleÅŸoianu va fi organizată de către Popa Åžapcă, o mare adunare populară la Islaz. Concomitent, la BucureÅŸti are loc un atentat asupra lui Bibescu. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofiÅ£erii: Gheorghe Magheru ÅŸi Nicolae PleÅŸoianu, pe preotul Radu Åžapcă pe membrii clubului craiovean: Åžtefan GolescuIoan Maiorescu ÅŸi ca secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu ÅŸi Christian Tell. ÃŽn conÅ£inutul proclamaÅ£iei, era stipulat un punct prin care se cera înfinÅ£area de universităţi la Craiova ÅŸi BucureÅŸti.
  • 11 iunie 1848. Åžtiind că a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semnează, la BucureÅŸti proclamaÅ£ia de la Islaz ÅŸi demisionează. Dar guvernul provizoriu revoluÅ£ionar se deplasează întîi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu.
  • 13 iunie 1848. Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu ÅŸi prima capitală a revoluÅ£ionarilor paÅŸoptiÅŸti, înainte ca aceÅŸtia să ajungă la BucureÅŸti. Trecerea Craiovei de partea revoluÅ£iei nu s-a produs însă fără ciocniri. Iancu Bibescu, care se bucura de respectul populaÅ£iei Craiovei, a încercat o opoziÅ£ie armată beneficiind de dorobanÅ£ii colonelului Ion Vlădoianu. Entuziasmul craiovenilor la vestea apropierii guvernului revoluÅ£ionar de Craiova l-a făcut să-ÅŸi schimbe planurile, nedorind însîngerarea străzilor Craiovei ÅŸi dezamagit de reacÅ£ia craiovenilor, părăseÅŸte oraÅŸul ÅŸi se refugiază la OrÅŸova de unde urmareÅŸte evenimentele. Guvernul provizoriu intră în oraÅŸ aclamat de craioveni care se postaseră de-a lungul străzilor, pe tot drumul către ÅŸcoala centrală unde Ioan Maiorescu, suit într-un copac, a citit declaraÅ£ia de la Islaz în faÅ£a unei mulÅ£imi în delir. Clipa de fericire a fost scurtă, a doua zi, în zorii zilei, cînd străzile oraÅŸului erau amorÅ£ite iar craiovenii visau la idealurile revoluÅ£iei, reacÅ£iunea craioveană încearcă contralovitura. Ion Heliade Rădulescu face greÅŸeala de a primi delegaÅ£ia acestora, soldaÅ£ii lui Vlădoianui se strecoară, deghizaÅ£i, pe străzile aproape pustii la acea oră, împresoară sediul guvernului revoluÅ£ionar ÅŸi arestează o parte a membrilor guvernului. Dar Gheorghe Magheru, alături de Grigore BengescuIancu ObedeanuNică Locusteanu ÅŸi Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanÅ£ii, mobilizează locuitorii Craiovei ÅŸi înconjoară, la rîndul lor, partizanii contrarevoluÅ£iei, despresurînd sediul guvernului provizoriu. Ei străbat călare, mai multe străzi, prin faÅ£a puÅŸtilor reacÅ£ionarilor, strigînd-le că nu s-au sculat să puie foc ÅŸi sabie în Å£ară, atmosfera se detensionează, pentru moment. Se ajunge la un compromis prin rămînera lui Dimitrie FiliÅŸanu Ã®n postul de prefect al judeÅ£ului, acesta fiind un membru marcant al partidei reacÅ£ionare.
  • 14 iunie 1848 Guvernul adoptă ca steag naÅ£ional, tricolorul revoluÅ£ionarilor. S-au păstrat multe detalii ale acelui moment. Primul steag tricolor al paÅŸoptiÅŸtilor, cel purtat la Islaz de Popa Åžapcă ÅŸi după care au fost întocmite toate celelalte steaguri paÅŸoptiste, a fost cusut doar de mîinile domniÅ£ei Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu ÅŸi pentru ca primul steag al revoluÅ£iei să poarte simbolul neprihănirii.
  • 15 iunie 1848, guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. ÃŽnsoÅ£it de o oaste alcătuită din dorobanÅ£ii aflaÅ£i sub comanda lui Nicolae PleÅŸoianu, cărora li se alătură numeroÅŸi ţărani, guvernul provizoriu revoluÅ£ionar pleacă spre BucureÅŸti. La Craiova se organizează o gardă naÅ£ională a cetăţenilor Craiovei sub comanda profesorului Gheorghe ChiÅ£u.
  • 18 iulie 1848 Gheorghe Magheru se întoarce la Craiova, fiind investit de guvern să organizeze în Oltenia baza armată a revoluÅ£iei. Profitînd de întoarcea sa, 36 de revoluÅ£ionari semnează o scrisoare de protest prin care se cerea îndepărtarea lui FiliÅŸanu din postul de prefect. Printre semnatari, Ioan MihailIancu CoandăEufrosin Poteca ÅŸi alÅ£ii. Magheru îl numeÅŸte ca prefect al judeÅ£ului pe fruntaÅŸul revoluÅ£ionar craiovean, Florian Aaron.
  • 24 august 1848 apare la Craiova, cel mai important organ de presă al revoluÅ£iei paÅŸoptiste, ziarul "NaÅ£ionalul" sub redacÅ£ia lui Ion Strîmbeanu ÅŸi Petrache Cernătescu.
  • 8 septembrie 1848 are loc o mare întrunire populară, Ioan MaiorescuEufrosin PotecaCostache Romanescu ÅŸi Theodor Aman citesc declaraÅ£ii către popor în faÅ£a a peste 10 000 de ţărani veniÅ£i din toate satele Olteniei.
  • 10 septembrie 1848 Arderea "Regulamentului Organic" în faÅ£a mulÅ£imilor adunate în "Tîrgul de afară".
  • 13 septembrie 1848 PopulaÅ£ia Craiovei s-a ridicat pentru a-ÅŸi declara sprijinul faţă de revoluÅ£ia lovită de armatele străine la BucureÅŸti.
  • 30 noiembrie 1848, în ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10 000 de ostaÅŸi ÅŸi comandată de Hussein-PaÅŸa, sute de săteni din jurul Craiovei ÅŸi locuitori ai oraÅŸului, inarmaÅ£i cu puÅŸti, suliÅ£e, topoare ÅŸi coase, au întâmpinat trupele străine, neÅ£inând seama de superioritatea numerică covârÅŸitoare a acestora.


decembrie 1848 - iunie 1849. Conducerea reacţionară sub oblăduire turcească

OpoziÅ£ia armată a craiovenilor în faÅ£a turcilor ÅŸi declaraÅ£iile ameninţătoare ale învinÅŸilor, i-au făcut extrem de precauÅ£i pe turci. Astfel, în ciuda insistenÅ£elor membrilor conducerii reacÅ£ionare, turcii evită să-i aresteze pe liderii paÅŸoptiÅŸti, pentru a nu tensiona ÅŸi mai mult atmosfera. ÃŽn aceste condiÅ£ii, generalul Gheorghe Magheru ÅŸi colonelul Nicolae PleÅŸoianu pleacă în exil laVidin , apoi la Paris . Turcii au fost chiar acuzaÅ£i că i-ar fi ajutat, pe timpul ÅŸederii lor la Vidin, în scopuri politice. Turcii se trezesc, la mijloc, sub tirul acuzelor a celor două tabere care protestau împotriva lor, populaÅ£ia ÅŸi revoluÅ£ionarii cereau plecarea lor, ca armată de ocupaÅ£ie, iar reacÅ£ionarii îi acuzau ca protejează pe ascuns pe revoluÅ£ionari. Turcii se retrag.


iunie 1849 - octombrie 1854. Conducerea reacţionară, Barbu Ştirbei

ÃŽn această perioadă, la conducerea ţării va fi craioveanul Barbu Åžtirbei. Fără armate străine în oraÅŸ, are loc o relativă detensionare a relaÅ£iilor. ReacÅ£ionarii instituie regula trimiterii în exil, toÅ£i cei care nu erau de acord cu politica lor, erau liberi să plece, în caz contrar, erau obligaÅ£i să plece. ÃŽnchisoarea rămîne doar alternativa refuzului de a pleca în exil. ÃŽn ianuarie 1854este arestat Costache Săvoiu care aducea vesti în oraÅŸ de la generalul Magheru. Sînt arestaÅ£i ÅŸi trimiÅŸi în exil, directorul teatrului naÅ£ional (înfiinÅ£at pe 28 iunie 1850 ) din Craiova, Teodor Teodorini ÅŸi actorii Ion Vlădicescu ÅŸi Pavel Stoenescu. Soartă împărtăşită ÅŸi de magistratul Costache Romanescu. Erau căutaÅ£i "agitatorii" Constantin CreÅ£eanuEugeniu Carada ÅŸi colonelul Filipescu pentru a fi trimiÅŸi în exil.
ÃŽn octombrie 1854, Barbu Åžtirbei refuză să mai domnească la aflarea veÅŸtii că va fi obligat să conducă sub dominaÅ£ie Å£aristă ÅŸi pleacă, la rîndul său, în exil. Va sta la Viena de unde este rechemat după un an, în octombrie 1855. ÃŽn anul de ocupaÅ£ie Å£aristă, ruÅŸii nu ÅŸi-au prea făcut simÅ£ită prezenÅ£a în oraÅŸ, care s-a guvernat tot după dorinÅ£a partidei BibeÅŸtilor.


martie 1854 Introducerea iluminatului public cu lămpi cu ulei de rapiţă

ÃŽn plan edilitar, această perioadă a fost destul de înfloritoare. ÃŽn martie 1854 se introduce iluminatului public cu lămpi cu ulei de rapiţă. Se construieÅŸte mult, noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaÅŸtere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecÅ£i francezi, italieni, nemÅ£i sau români. ÃŽn plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez.


februarie-martie 1855 Alungarea austriecilor

ÃŽn perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea ţării a revenit Barbu Åžtirbei dar sub protecÅ£ie austriacă. ÃŽn Craiova se instalează o garnizoană austriacă neÅ£inîndu-se seama de resentimentele populaÅ£iei faţă de turci ÅŸi austrieci. PrezenÅ£a austriecilor în Craiova a inflamat imediat spiritele. ÃŽn lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă, socotită de istorici momentul de vârf al raporturilor de încordare ce au existat între poporul român ÅŸi ocupanÅ£ii săi din anii 1854 -1856. Se pare că evenimentele au degenerat în urma uciderii unui meÅŸteÅŸugar craiovean de către un soldat austriac. A doua zi, 500 de oameni demonstrează pe strazile Craiovei. IntervenÅ£ia brutală a garnizoanei austriece se soldează cu ciocniri de stradă în care îşi pierd viaÅ£a 5 sau 6 manifestanÅ£i. ÃŽn ziua următoare, numărul manifestanÅ£ilor creÅŸte la cîteva mii, sînt prinÅŸi ÅŸi spînzuraÅ£i de către demonstranÅ£i, în jur de 20 de soldaÅ£i austrieci, care au acuzat revenirea, pe ascuns, în Craiova a colonelului Nicolae PleÅŸoianu care ar fi incitat spiritele. Partea română a negat vehement evenimentele dar austriecii au continuat acuzele spunînd că au martori care pot depune mărturie că la execuÅ£ia soldaÅ£ilor austrieci ar fi participat soldaÅ£i români care au executat direct ordinele lui PleÅŸoianu. Austriecii pleacă, antrenînd odată cu plecarea lor ÅŸi demisia lui Barbu Åžtirbei. Românii i-au acuzat pe austrieci ca au înscenat totul, ei dorind să creeze în Oltenia o partidă separatistă. Evenimentele au rămas neclare.
În Craiova se afirmă două partide:
Partida Independentistă: care milita pentru o Å¢ară Românească independentă, condusă de un reprezentant al familiei Bibescu ÅŸi care se opunea unei reorganizări radicale a administraÅ£iei interne. ÃŽn fruntea partidei se aflau Iancu BibescuGheorghe BibescuBarbu ÅžtirbeiIon SocoteanuDumitru NenciuNicolae Mihail ÅŸi Dimitrie FiliÅŸanu.
Partida NaÅ£ională: care milita pentru unirea cu Moldova ÅŸi pentru ideile paÅŸoptiste în rîndurile căreia se aflau: Gheorghe MagheruNicolae PleÅŸoianuGheorghe ChiÅ£uPetrache CernătescuGrigore LăceanuTheodor Aman ÅŸi Popa Åžapcă.


1857 Constituirea comitetului unionist. Partida naţională, Adunările ad-hoc

În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau foştii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chiţu.
Reîntoarecera lui Nicolae PleÅŸoianu Ã®n mai 1857, după un exil de 9 ani, a constituit o adevărată sărbătoare pe străzile oraÅŸului. Era considerat un erou, mai ales după implicarea sa în incidentele cu austriecii. ManifestaÅ£ia de simpatie care i s-a făcut s-a transformat în ample proteste de stradă împotriva autorităţilor. ÃŽn ciuda uneltirilor lui Nenciu, I.Socoteanu ÅŸi N.Mihail, a arestărilor făcute de prefectul FiliÅŸanu, adunările ad-hoc au stabilit următoarele rezultate:
În urma victoriei partidei naţionale în adunările ad-hoc, balanţa a înclinat către unionisţi.


Unirea Principatelor


„Hora Unirii la Craiova“
Adunarea Ad-hoc a Ţării RomâneÅŸti a votat în unanimitate pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate clasele societăţii se adunasera la flacăra torÅ£elor ÅŸi ovaÅ£ionau . Participînd la această istorică manifestaÅ£ie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze în celebrul său tablou: Hora Unirii la Craiova.
ÃŽn preajma Unirii, Craiova număra circa 25 000 de locuitori, situându-se din acest punct de vedere imediat după capitala Ţării RomâneÅŸti,BucureÅŸtiul.
În Craiova existau 4633 clădiri, dintre care 3220 case, 26 biserici, 11 şcoli, 60 fabrici-ateliere. Existau şi aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz şi ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii.
•ÃŽn anul 1858 se introdusese iluminatul public cu lămpi cu petrol care le înlocuiau pe cele cu ulei de rapiţă prezente din 1854.


1860 Răscoala breslaşilor şi calicilor

După dezamăgirea intelectualilor craioveni, care vedeau nerespectată promisiunea înfiinţării unuei universităţi la Craiova, cum fusese prevăzut la Islaz, (aceasta va fi înfinÅ£ată la IaÅŸi), a venit rîndul breslelor să fie nemulÅ£umite. Noua lege a patentelor din 1860 sporea numărul meseriaÅŸilor care trebuiau să plătească darea. Clasificările abuzive făcute de administraÅ£ia locală loveau în păturile micilor negustori ÅŸi meseriaÅŸi. Apar proteste ÅŸi manifestaÅ£ii ale păturilor mijlocii ÅŸi sărace. Prefectul Gheorghe Marghiloman arestează liderii breslaÅŸilor sperînd încetarea protestelor. Efectul a fost însă contrariu. A doua zi, 7 noiembrie, breslaÅŸii vin, în număr mare, la prefectură, cerînd eliberarea liderilor lor. Sînt întîmpinaÅ£i de armată cu focuri de arme, căzînd primele victime. Neînarmate, masele au aruncat cu căramizi în geamurile prefecturii, poliÅ£iei ÅŸi tribunalului comercial ÅŸi au bătut deputaÅ£ii mahalalelor care se arătaseră solidari cu prefectura. A doua zi, breslaÅŸii ÅŸi calicii s-au strîns, din nou, în faÅ£a prefecturii, unde au depus ÅŸi morÅ£ii pe care administraÅ£ia îi îngropase, în grabă, în cursul nopÅ£ii la marginea oraÅŸului. Au apărut armele în mîinile răsculaÅ£ilor dar prefectul primise între timp ajutoare, fuseseră scoase chiar ÅŸi 5 tunuri. RăsculaÅ£ii atacă prefectura pentru a-ÅŸi recupera arestaÅ£ii, dar sînt respinÅŸi ÅŸi contraatacaÅ£i de soldaÅ£i. Cifra oficială a morÅ£ilor s-a ridicat la 13, iar a răniÅ£ilor la 40, dar se pare că numărul victimelor ar fi fost cu mult mai mare, autorităţile ascunzînd adevărul. ÃŽn presa craioveană a vremii, s-a scris că numărul morÅ£ilor ar fi fost de aproape 200 de partea manifestanÅ£ilor ÅŸi de cel puÅ£in 30 în rîndul soldaÅ£ilor. Guvernul îl trimite la Craiova pe generalulGheorghe Magheru care se ocupa acum de reorganizarea armatei naÅ£ionale. Generalul se bucura încă de stima craiovenilor ÅŸi discursurile sale aplanează conflictul care ajunsese în pragul unui adevărat război civil în oraÅŸ. AdministraÅ£ia va instaura totuÅŸi, timp de 4 luni, starea de asediu în oraÅŸ.


Domnia lui Cuza

După aceste evenimente, Craiova s-a bucurat de atenÅ£ia specială a guvernului, fiind considerat oraÅŸul cel mai favorizat de guvern. Guvernul a dispus revizuirea listelor patentelor. Fiind un mare oraÅŸ de cîmpie, craiovenii au beneficiat cel mai mult de efectele legii agrare. La două zile după decretarea legii rurale (14/26 august 1864) , Mihail Kogălniceanu vizitează Craiova pentru a verifica aplicarea legii. Guvernul a alocat Craiovei o sumă mai mare decăt a oricărui alt oraÅŸ, inclusiv BucureÅŸtiul, investindu-se în învăţămînt, reÅ£eaua stradală, încurajarea industriei, diverse proeicte edilitare, construcÅ£ia liniilor telegrafice Craiova - BucureÅŸti (1859) ÅŸi Craiova - Drobeta Turnu-Severin (1860) ÅŸi în proiectul căii ferate Craiova - BucureÅŸti , terminata însă abia în 1875. Astfel, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care începuse atît de tragic la Craiova, a fost regretată de craioveni. Lovitura de stat de la 2 mai 1864 care instaura dictatura lui A.I. Cuza ÅŸi deschidea drumul reformei agrare ÅŸi electorale, a fost aprobată cu entuziasm de masele populare craiovene prin plebiscit. ÃŽmediat după lovitura de palat de la 11 februarie 1866 cînd domnitorul a fost silit să abdice, craiovenii au manifestat în favoarea lui Cuza ÅŸi împotriva "monstruoasei coaliÅ£ii" , regele Carol I, va fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui Carol I prin Craiova, venind de la Turnu Severin, pe unde intrase în Å£ară, pentru a fi înscăunat la BucureÅŸti, craiovenii au aruncat cu pietre ÅŸi legume stricate, huiduind venirea noului domnitor. Aveau să regrete mai tîrziu, Carol I implicîndu-se personal în cîteva rînduri, ajutînd dezvoltarea oraÅŸului ÅŸi comunitatea craiovenilor. Detronarea lui Cuza ÅŸi venirea lui Carol avea însă ÅŸi cîţiva partizani de marcă în Craiova: prinÅ£ul Barbu Åžtirbei ÅŸi Eugeniu Carada.


1877-1878 Armata I în războiul de independenţă, generalul Cerchez

Craiova, sediul Armatei I române, se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman, teatrul principal de desfăşurare al ostilităţilor (Pleven, Grivina, Oreahovo, Vidin) era plasat în vecinătatea Olteniei, pe malul drept al Dunării.
Prefectul judeÅ£ului era Ion Titulescu, tatăl viitorului diplomat, iar comandantul corpului I armate era generalul George Lupu. Armata I avea un efectiv de 20 000 de oameni, fiind considerat cel mai puternic corp al armatei române. Purtase deja lupte cu turcii în duelurile de artilerie: Calafat-Vidin ÅŸi Bechet-Rahova (Oreahovo) precum ÅŸi în raidurile reciproce pe cele două maluri.
La Craiova au fost construite pontoanele pentru podurile de peste Dunăre de către elevii ÅŸcolilor de meserii (prima ÅŸcoală de arte ÅŸi meserii, înfiinÅ£ată în 1870 sub oblăduirea lui Gheorghe ChiÅ£u avea să-l aibă printre elevi ÅŸi pe sculptorul Constantin BrâncuÅŸi ).
Ca sediu al operaÅ£iunilor militare, din Craiova au plecat mii de convoaie de atelaje către BechetCalafatCorabia ÅŸi Turnu Severin.
Marele Stat Major ÅŸi regele Carol I au decis ca trupele Armatei I să rămînă în rezervă, păzind frontiera de la Turnu Severin pînă la Turnu Măgurele (dacă otomanii ar fi învins trupele ruso-române, se risca un război în Å£ară) precum ÅŸi cartierul general al lui Carol I instalat la Poiana Mare, lângă Calafat. Doar câteva detaÅŸamente ale Armatei I, majoritatea de cavalerie, au trecut Dunărea la Corabia.
Trupele române vor reuÅŸi doar cucerirea temporară a redutei GriviÅ£a I, în rest, eÅŸecuri însoÅ£ite de pierderi mari în faÅ£a GriviÅ£ei I ÅŸi II, a Rahovei ÅŸi Opanezului unde lipsa colaborării între unităţi ÅŸi erori de cartografiere (redute ÅŸi văi necartografiate) au costat scump, în special regimentul 8 linie de Prahova ÅŸi regimentul 13 dorobanÅ£i de IaÅŸi , care au suferit pierderi grele ce au ajuns ÅŸi pînă la jumătate din efectiv, în cazul dorobanÅ£ilor moldoveni. ÃŽnfrîngerea românilor în faÅ£a Rahovei ÅŸi cercetarile privind neparticiparea Armatei I la atac, au dus la descoperirea unor conflicte între generalii armatei române. Printre cei 4 generali destituiÅ£i s-a numărat ÅŸi George Lupu, comanadantul Armatei I Romane, în locul său fiind numit colonelul Mihail Cristodulo Cerchez.
Armata I trece Dunărea. Atacul fiilor Olteniei a fost atît de violent încît s-a reuÅŸit ca în doar două zile (6-8 iulie) să fie cucerite Rahova ÅŸi GriviÅ£a II, apoi va cădea ÅŸi Opanezul bulversînd astfel, întregul sistem de apărare otoman. De remarcat că Armata I a folosit tactici mult mai potrivite ţăranului român, atacurile se purtau "în iureÅŸ" ÅŸi nu în "pas alergător în formaÅ£ie strînsă", soldaÅ£ii nu se opresc să tragă ÅŸi nu luptă "la baionetă". Singura salvă era trasă, de foarte aproape, la intrarea în redută, apoi se foloseÅŸte arma ca pe o bîtă, lovind cu patul puÅŸtii, iar baioneta e folosită ca jungher ÅŸi nu montată la armă. Pierderile de efectiv au fost mult reduse, iar în lupta corp la corp, turcii vor avea pierderi atît de mari încît Osman PaÅŸa nota resemnat: “romanii ne copleÅŸesc”. Atacurile începeau seara iar coloanele de atac erau urmate de baterii mobile care erau instalate imediat în redute de unde se începea bombardarea redutei alăturate. Tacticile de luptă folosite de Armata I vor fi preluate de întreaga armată română. Ultima redută din faÅ£a Plevnei pe care cei din Armata I au botezat-o, "reduta Craiova", va fi cucerită pe 28 iunie. Turcii vor încerca ieÅŸirea din încercuire dar trupele generalului Cerchez le taie calea, reuÅŸind, din nou, să producă pierderi grele turcilor prin marea baterie Craiova, baterie alcătuită din mai multe baterii ce dispuneau de numeroÅŸi cai pentru deplasarea cît mai rapidă. Bateria rupe două poduri, armata otomană ÅŸi civilii care o insoÅ£iseră intră în panică. Osman PaÅŸa capitulează, predîndu-i sabia generalului Cerchez. La 12 ianuarie 1878, o ultima bătălie importantă la care cea mai mare parte dintre detaÅŸamente au aparÅ£inut Armatei I a fost la Smîrdan, un sat din apropierea Vidinului. Luptele s-au dat pe uliÅ£ele satului ÅŸi pentru fiecare casă, sub ochii calafetenilor care strigau de pe malul românesc privind lupta. Caporalul Ilie Preda din IÅŸalniÅ£a ajunge eroul zilei, capturînd trei ofiÅ£eri turci de rang înalt.
Tensiunile au rabufnit la semnarea armistiţiului, ofiţerii Armatei I considerînd că meritele Armatei I nu au fost explicit reflectate în presa română şi la nivelul statului major al armatei sau la nivelul guvernului, arătînd că onorurile au fost acordate global, la nivelul întregii armate române, fără a se preciza meritele deosebite ale Armatei I.
ÃŽn semn de protest, Armata I a refuzat să defileze pe sub Arcul de Triumf la BucureÅŸti. Defilarea Armatei I a avut loc în Craiova Ã®ntr-o atmosferă lipsită de festivismul de la BucureÅŸti, dar mult mai războinică, soldaÅ£ii băteau aerul cu pumnii strigînd: GriviÅ£a, GriviÅ£a , Plevna iar populaÅ£ia, înfierbîntată răspundea la fel. Tensiunile au continuat între conducerea Armatei I ÅŸi comandamentul armatei, încetînd doar în urma vizitei regelui Carol I la Craiova unde a stat 3 săptămîni ÅŸi a înaintat în grad marea majoritate a ofiÅ£erilor corpului I armate. ÃŽn plus, au fost suplimentate loturile de pămînt acordate ţăranilor care plecaseră la razboi ÅŸi s-au înfiinÅ£at "slobozii" (sate de ţărani liberi, care nu plăteau dări).


1880-1906 Craiova Felix


Palatul de justitie

Colegiul Naţional Carol I
Această perioadă avea să fie perioada cea mai înfloritoare de pînă atunci, cucerirea independenÅ£ei naÅ£ionale, împroprietăririle cu pămînt, construcÅ£ia căii ferate Craiova - BucureÅŸti, dezvoltarea industriei ÅŸi vieÅ£ii cultural-artistice aveau să transforme oraÅŸul.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcarii, textile, materiale de construcţii, industria alimentară etc.
ÃŽn anul 1900, Craiova deÅ£inea 924 de firme cu un caracter industrial (dintre care 20 aparÅ£ineau industriei mari). Se afirmă ÅŸi comerÅ£ul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja 6 banci ÅŸi 2 case de schimb valutar.

Hotelul Minerva
ÃŽn 1887, la Teatrul Theodorini, se aprind primele becuri electrice. La 26 octombrie 1896 intră în funcÅ£iune uzina electrică a Craiovei (cu echipamente AEG - Allgemeine Elekticitats-Gesellschaft), având o putere instalată de 310 cai-putere ÅŸi care alimenta 365 de lămpi de pe 39 de străzi într-o reÅ£ea de 30 de kilometri. Craiova a fost primul oraÅŸ al României alimentat cu curent electric pe baza de motoare cu combustie internă.
ÃŽn această perioadă aveau să fie construite Palatele Vorvorenilor ÅŸi Jean Mihail. Tot în această perioadă ( 1890 ) este proiectat fostul Palat de JustiÅ£ie (astăzi sediul central al Universităţii) de arhitectul Ion Socolescu. Edificiul este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură. Catedrala actuală Sfântul Dumitru a fost ridicată în 1889 pe locul fostei biserici distruse de cutremurul din1840 Ã®n vatra veche a oraÅŸului. A fost inaugurat, după planurile arhitectului francez Lecomte de Nouy, parcul Romanescu (denumit iniÅ£ial Parcul Bibescu) unul dintre cele mai mari parcuri urbane europene. Au fost înfiinÅ£ate Grădina Botanică ÅŸi parcul pădure Terasa Jiului. S-a reuÅŸit ÅŸi refacerea parcului "Mihai Bravu" (lîngă actualul sediu al facultăţii de agronomie). Clădirea Colegiului National Carol I a fost construită între anii 1895-1896 dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu. Complexul Minerva a fost construit între anii 1898-1903. Toate fac parte ÅŸi azi din patrimoniul cultural al oraÅŸului.

1907 Revolta găzarilor şi precupeţilor

Răscoala din 1907 avea să producă revolte ÅŸi în Craiova. ÃŽn seara zilei de 12 martie - relata ziarul DimineaÅ£ala marginea Craiovei, numeroÅŸi găzari, precupeÅ£i ÅŸi alÅ£i mahalagii au hotărît să pornească lupta împotriva bogaÅ£ilor din oraÅŸ. Revolta găzarilor ÅŸi precupeÅ£ilor avea să fie reprimată brutal de jandarmi, înregistrîndu-se în acea seară, peste 200 de arestaÅ£i la sediul jandarmeriei Craiova.


1908 Craiova modernă, Pacea de la Craiova şi războiul balcanic

ÃŽn martie 1908 s-a înfiinÅ£at Muzeul de Artă din Craiova iar pe 21 septembrie 1908 are loc inaugurarea celei mai mari biblioteci a oraÅŸului, "Biblioteca Alexandru ÅŸi AristiÅ£a Aman".
PopulaÅ£ia creÅŸte, astfel încât în 1910 s-au înregistrat 51.404 locuitori. Era al doilea oraÅŸ al României după BucureÅŸti fiind considerat, în urma transformărilor radicale prin care trecuse în perioada 1880-1906, un oraÅŸ modern, european .
ÃŽn 1913 Ã®n timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de "Pacea de la Craiova". ÃŽn urma tratatului, Cadrilaterul revenea României.
ÃŽn 1912-1913 a fost realizat fostul Palat Administrativ, astăzi sediul Prefecturii ÅŸi Consiliului JudeÅ£ean Dolj, operă a arhitectului Petre Antonescu.
Dezvoltarea accelerată a Craiovei părea de neoprit, în 1916 este terminată clădirea fostei Bănci a ComerÅ£ului, acum sediul Primăriei Craiovei, clădire patrimoniu, proiectată de arhitectulIon Mincu.
Insă aripa războiului avea să se desfacă iar deasupra prosperului ÅŸi modernului oraÅŸ. ÃŽn anii neutralităţii (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al "Armatei I". ÃŽn august 1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un efectiv de 134.400 de oameni.


1916 Sub ocupaţie germană

Craiova se găsea, în ajunul intrării în "Marele Război", în poziţia unui oraş modern, cu peste 50 000 de locuitori, cu industrie în plină dezvoltare şi o remarcabilă viaţă culturală.
Izbucnirea primului război mondial a fost receptată în mod diferit de populaţia Craiovei, care nu împărtăşea elanul ce caracteriza, în acele zile, societatea românească. Marea majoritate a craiovenilor condamna deschis războiul, ca aducător de mizerie. După doi ani de neutralitate, România intră în război (1916) de partea Antantei în speranţa împlinirii idealurilor de unitate naţională. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane şi austro-ungare - bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă şi având experienţa a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă.
Craiova este ocupată de trupele germane ÅŸi austro-ungare la 21 noiembrie 1916. ÃŽn periferia Craiovei are loc celebra "ÅŸarjă de la RobăneÅŸti", acÅ£iune eroica a cavaleriei romane, unde escadromul 3 se sacrifica pentru a neutraliza pozitia turnurilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 ÅŸi 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldaÅ£i au mai fost recuperaÅ£i atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-ÅŸi continue marÅŸul în acel întunecat noiembrie al lui 1916.
Timp de doi ani cât a durat administraţia militară germană, întreaga viaţă economică a Craiovei a fost paralizată. Adminstraţia germană a supus oraşul unui jaf sistematic prin numeroase rechiziţionări, ordine abuzive, ameninţări şi înscenări de procese. Cu toate acestea, cetăţenii craioveni au ajutat peste o sută de deţinuţi să evadeze din arestul central, condamnaţi de tribunalul militar german.


Craiova interbelică, 1940 Conferinta de pace, Cadrilaterul

La sfîrÅŸitul anului 1927 lua fiinţă Muzeul Olteniei prin fuzionarea Muzeului de ÅžtiinÅ£e naturale ÅŸi Muzeului de istorie.
În perioada interbelică, oraşul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu paşi prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale ţării.
Marii moÅŸieri din Oltenia, depozitării unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea ţăranilor, îşi vor investi fondurile în bănci ÅŸi instituÅ£ii comerciale, în acÅ£iuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. S-a dezvoltat, în epocă, printre reprezentanÅ£ii marii moÅŸierimi un curent de sinucidere economică. S-au cheltuit ÅŸi pierdut averi imense în numele unui dicton "trăieÅŸte clipa" care însemna sfirÅŸitul clasei marilor moÅŸieri care vedeau în noile curente europene (nazismul ÅŸi comunismul) sfîrÅŸitul lumii lor, a privilegiilor lor ancestrale.
PopulaÅ£ia oraÅŸului creÅŸte la 63 215 locuitori în 1930, foarte puÅ£in faţă de creÅŸterea populaÅ£iei altor oraÅŸe ale ţării care s-au dezvoltat rapid în perioada interbelică, ajungîndu-se ca oraÅŸul să ocupe un neverosimil loc 12 în România, ca populaÅ£ie.
Nu întîmplător, guvernul a decis ca procesul comuniÅŸtilor din 4 iunie - 2 iulie 1934 să se desfăşoare la Craiova, oraÅŸul cu cel mai redus număr de muncitori în industrie dintre toate oraÅŸele mari.
ÃŽn Craiova acestei perioade se construieÅŸte complexul (hotel, restaurant) "Palace" precum ÅŸi aÅŸa-numita "Casa Albă" (pe una din laturile grădinii centrale - English Park - realizată în stilul unui scuar londonez), după planurile arhitectului Constantin Iotzu.
ÃŽn 1940 Craiova devine locul "conferinÅ£ei romano-bulgare", în urma discuÅ£iilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei. OraÅŸul se pregătea de război, Armata I anunÅ£a concentrările.


Al doilea război mondial

Neavînd o industrie puternică sau vitală maşinii de război germane (cazurile Bucureştiului şi Ploieştiului), Craiova nu a devenit ţinta bombardamentelor americane sau germane. Oraşul nu s-a aflat pe axul principal al ofensivei armatei roşii ca în cazul Moldovei şi unei bune părţi a Ardealului şi nu a devenit teatrul confruntărilor între sovietici, germani şi români, iar lipsa unor comunităţi importante maghiare sau evreieşti a făcut ca oraşul să nu cunoască ororile horthyste sau antievreieşi. Nici mişcarea legionară nu a găsit un teren propice în Craiova. Se poate spune că, de această dată, oraşul a reuşit să scape de distrugerile războiului, populaţia aşteptînd zilnic, cu înfrigurare, veştile despre război şi de la cei plecaţi pe front.
Singurul moment în care oraÅŸul a fost pus în pericol a fost pe data de 26 august 1944 cînd soldaÅ£i ai corpului I teritorial au reuÅŸit să oprească ÅŸi să dezarmeze, fără luptă, infiltrarea spre oraÅŸ a unei coloane germane.
Astfel, unităţile Corpului I teritorial, cu largul sprijin al populaÅ£iei, au lichidat rapid rezistenÅ£a trupelor germane din Oltenia ÅŸi au împiedicat realizarea planului de concentrare a trupelor germane în zona OrÅŸova - Turnu Severin. ÃŽntreaga Oltenie a fost curăţată de trupele germane cu forÅ£e proprii ÅŸi cu pierderi minime.
Cele mai violente momente aveau să se petreacă în Craiova mai tîrziu, în perioada noiembrie 1944 - decembrie 1947 cînd oraÅŸul devine arena confruntărilor dure între forÅ£ele comuniste ÅŸi cele ale partizanilor guvernelor Sănătescu ÅŸi Rădescu, confruntări în care ambele tabere au apelat la asasinate politice, manisfestaÅ£ii ÅŸi contramanifestaÅ£ii, grupuri de bătăuÅŸi, arestări abuzive, intimidări ÅŸi tot aresenalul manifestărilor violente.


Craiova, ultimul bastion al "reacţiunii burghezo-moşiereşti"

ÃŽn vara lui 1944, Craiova era considerată de comunisti un oraÅŸ boieresc, ultrareacÅ£ionar, majoritatea boierilor din Oltenia aveau case în Craiova, industria era, în general, reprezentată de mici ateliere ÅŸi intreprinderi familiare, existînd doar 7 întreprinderi cu peste 100 de angajaÅ£i: Fabrica de postav "Oltenia", Tipografia ÅŸi editura "Scrisul Românesc", Fabrica de paste făinoase "Concordia", Fabrica de pâine ÅŸi paste făinoase "Barbu Drugă", Fabrica de maÅŸini agricole "Semănătoarea", Uzina Electrică ÅŸi Fabrica de pâine "Traiul". La acestea se mai adăugau atelierele CFR, tăbăcaria "Bucovăţ" ÅŸi Intreprinderea metalurgică "Brătăşanu" ce aveau între 70 si 100 de angajaÅ£i. Foarte cunoscută era ÅŸi tipografia "Ramuri", dispunînd, la rîndul ei, de cîteva zeci de lucrători.
În schimb avea cel mai numeros aparat administrativ din ţară, raportat la numărul de locuitori, cel mai numeros corp clerical ce depăşea numeric pînă şi Bucureştiul precum şi foarte mulţi mici comercianţi. Mişcarea comunistă, în ciuda propagandei sovietice, nu avea mulţi adepţi în Craiova şi în consecinţă, comuniştii şi-au îndreptat atenţia către ţăranii din jurul Craiovei şi din tot judeţul Dolj.
În Oltenia existau 753 de moşieri ce deţineau 400 000 ha teren, podiumul domeniilor cele mai întinse fiind: 1) Surorile Sanda şi Adina Ştirbei. 2)Magnatul Jean Mihail. 3) Dumitru Burileanu.
Sub aspect politic, prefecÅ£ii Craiovei beneficiau de un sprijin puternic din partea primilor miniÅŸtri ai României care au urmat asasinării lui Armand Călinescu din 1939. ÃŽn afara lui Ion Gigurtu, ceilalÅ£i prim-miniÅŸtri avînd legături cu oraÅŸul Craiova  : Gheorghe ArgeÅŸanu (născut la Caracal, devenit craiovean), Constantin Argetoianu (născut în Craiova), Gheorghe Tătărăscu(născut în Craiova), Ion Antonescu (născut la PiteÅŸti, a absolvit ÅŸcoala militară din Craiova), Constantin Sănătescu (n. BucureÅŸti, a locuit o perioadă în Craiova de unde proveneau părinÅ£ii),Nicolae Rădescu (n. CălimăneÅŸti, a locuit în Craiova). RelaÅ£iile strînse pe care aceÅŸtia le aveau cu protipendada craioveană au făcut ca oraÅŸul să fie acaparat de comuniÅŸti abia la mijlocul lunii februarie 1948, fiind ultimul mare oraÅŸ căzut în mîinile noii puteri care se instala.
Ciocnirile au început pe 15 octombrie 1944 cînd Gheorghe Gheorghiu Dej s-a deplasat la Craiova Ã®nsoÅ£it de o mulÅ£ime de membri ai partidului comunist, veniÅ£i de la BucureÅŸti pentru a stimula gruparea comunistă din Craiova aflată încă în stare incipientă. Printre însoÅ£itori se afla ÅŸi Nicolae CeauÅŸescu care revenea în oraÅŸul în care fusese judecat. Gheorghiu Dej a Å£inut un discurs îndreptat împotriva guvernului ÅŸi membrilor din P.N.Å¢. ÅŸi P.N.L. Discursul s-a terminat printr-o bătaie generală între susÅ£inătorii diferitelor partide, bătaie pornită în momentul cînd Dej a cerut înlăturarea prin orice mijloace a guvernului, catalogînd ca inutile, alegerile prin vot democratic.
Prefectul judeÅ£ului, colonelul Ilie Dimitriu, împreună cu profesorul Ilie Ion ÅŸi latifundiarul Ionel PleÅŸa, reprezentanÅ£i ai P.N.Å¢. ÅŸi P.N.L. au încercat instaurarea ordinii în oraÅŸ.
Lunile ianuarie ÅŸi februarie au constituit luni de intense confruntări de stradă, manifestaÅ£iile ÅŸi contramanifestaÅ£iile deveniseră aproape cotidiene, confruntările ajungeau la violenÅ£e fizice. Cele două tabere s-au acuzat de atentate politice ÅŸi crimă. Pe 17 februarie 1945 comuniÅŸtii au organizat un mare miting aducînd în Craiova mulÅ£i ţărani doljeni sfătuiÅ£i de comuniÅŸti să înceapă împărÅ£irea pămînturilor boierilor. N-au amintit însă nimic despre colectivizare ÅŸi colhozurile sovietice. Văzîndu-se superiori numeric, manifestanÅ£ii comuniÅŸti au atacat prefectura încercînd cucerirea ei prin forÅ£a. Au căzut mai mulÅ£i morÅ£i ÅŸi răniÅ£i, membrii prefecturii încercînd să apere, cu armele, sediul prefecturii dar au fost nevoiÅ£i să fugă. La conducerea judeÅ£ului se instalează, prin violentă, conducătorii comuniÅŸti locali: Gheorghe Jianu ÅŸi Nicolae Celac.
ÃŽncercările unor grupuri înarmate de suporteri ai P.N.Å¢. ÅŸi P.N.L. din noaptea de 25/26 februarie 1945 de a recupera clădirea prefecturii au dus la instalarea haosului. Pentru cîteva săptămîni oraÅŸul se transformă în cîmp de luptă, au loc asasinate, diversiuni, demonstraÅ£ii ÅŸi lupte de stradă, cifra victimelor este imposibil de precizat, în viziunea ambelor tabere apărînd declaraÅ£ii ÅŸi acuze contradictorii, de la o zi la alta. Cifra totală a morÅ£ilor variază între 122 ÅŸi 30. Puterea revine, pentru scurt timp, în mîinile suporterilor P.N.Å¢. ÅŸi P.N.L.
Ciocnirile de mai mică anvergură, din perioada următoare, cunosc escaladări în iunie 1946 cînd vine la Craiova, Dr.Petru Groza iar adunarea este întreruptă de contramanifestanÅ£i purtînd portretele regelul Mihai ÅŸi steaguri bisericeÅŸti.
ÃŽn urma alegerilor, primarul Craiovei este ales liberalul Zene Vasilescu dar comuniÅŸtii sfideaza rezultatele votului ÅŸi în ianuarie ÅŸi februarie 1947 Ã®l acuză pe primarul Zene Vasilescu de colaborare cu speculanÅ£ii.
ÃŽn august 1947, într-o cuvîntare susÅ£inută la Craiova, Gheorghe Tătărăscu s-a ridicat vehement împotriva politicii externe a României ÅŸi pierderea independenÅ£ei ţării.
ÃŽnlăturarea tătărăşcienilor, la 6 noiembrie 1947 deschide iar calea luptelor de stradă în oraÅŸ. Aflarea veÅŸtii plecării regelui ÅŸi a proclamarii republicii la 30 decembrie 1947 lasă taberele beligerante fără replică. Urmează o perioadă de acalmie pînă în februarie 1948 cînd are loc congresul de unificare a P.C.R. cu P.S.D. ÅŸi instaurarea unui prefect ÅŸi primar comunist. Se dă startul unei campanii de arestări fără precedent în istoria Craiovei.
Comuniştii erau hotărîţi să schimbe radical structura populaţiei Craiovei prin eliminarea unor întregi segmente de populaţie şi înlocuirea lor cu ţăranii din jurul Craiovei şi din toată Oltenia. Fenomenul se înscrie în tendinţa generală, la nivel naţional, dar proporţiile craiovene au fost cu totul deosebite. Astfel, Craiova boierească, comercială se va transforma într-o Craiovă a industriei ridicate de ţărani.


Craiova în perioada comunistă

ÃŽn 1948 Craiova avea 84.574 de locuitori iar schimbările în viaÅ£a oraÅŸului aveau să fie mari în perioada comunistă. Cîţiva lideri comuniÅŸti importanÅ£i au plecat din Craiova: Ion Gheorghe Maurer , Åžtefan Voitec , Åžtefan Andrei toÅ£i absolvenÅ£i ai colegiului Carol I redenumit în perioada comunistă, "Nicolae Bălcescu".
ComuniÅŸtii au investit mult în industrie, mai ales după venirea lui Nicolae CeauÅŸescu la conducerea statului. S-au inaugurat întreprinderi ca: Electroputere, Combinatul chimic, Fabrica de automobile Oltcit , Fabrica de avioane, ÃŽntreprinderea de Utilaj Greu, ÃŽntreprinderea de maÅŸini agricole "7 Noiembrie" , I.M.M.R.(reparaÅ£ii material rulant), Fabrica de materiale de construcÅ£ii, Fabrica de bere, Fabrica de confecÅ£ii, C.E.T. Craiova ÅŸi altele.
Este înfiinÅ£at în anul 1948 Centrul Universitar Craiova, unul dintre cele mai puternice din Å£ară, alături de cele din BucureÅŸti, IaÅŸi, Cluj ÅŸi TimiÅŸoara.
PopulaÅ£ia a crescut de la 96.897 de locuitori în anul 1956, la 194.235 de locuitori în 1974 (ajungînd pe locul 7 în Å£ară).
În plan edilitar, Craiova a scăpat, în mare măsura, furiei demolatoare din alte oraşe, nu au fost demolate biserici, poate şi pentru că oraşul nu avea o sistematizare prea bună, iar edificile cu valoare istorică sînt destul de risipite. Clădirile de patrimoniu s-au păstrat în Craiova, devenind al doilea oraş, după Bucureşti, după numarul de construcţii vechi: biserici, case şi palate boiereşti sau alte construcţii laice. Construcţiile de pe Calea Unirii, din perioada comunistă, au înlocuit clădiri comerciale fără o valoare istorică deosebită, ridicate la începutul secolului şi care au căzut sau au fost serios avariate la cutremurul din 1977.
Dintre construcÅ£iile din perioada comunistă, trebuie amintite noul edificiu al Teatrului NaÅ£ional, inaugurat în 1973, aflat printre primele trei teatre din RomâniaFilarmonica de Stat Oltenia, înfiinÅ£ată în 1947 (gazda unor festivaluri naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale de renume) sau stadionul "Central" (azi "Ion Oblemenco"). Apar pe locul unor mahalale, cartiere muncitoreÅŸti de blocuri din panouri prefabricate ca "Valea RoÅŸie", "CraioviÅ£a" sau "LăpuÅŸului" ÅŸ.a.
S-a dezvoltat reÅ£eaua de transporturi, în 1948 s-a înfiinÅ£at Regia de transport Craiova care, în timp, a dezvoltat 3 reÅ£ele de transport: trasee de autobuze, trasee rapide ÅŸi trasee de tramvaie. Tot în perioadă comunistă au fost inaugurate aeroporturile: militar ÅŸi civil din Craiova.
ÃŽn special, după 1980, în condiÅ£iile unei izolări tot mai accentuate, a regimului CeauÅŸescu, nivelul de trai scade drastic, în Craiova resimÅ£indu-se, ca în toată Å£ara, efectele nefaste ale raÅ£ionalizărilor la alimente, energie electrică, combustibili, gaze etc. SituaÅ£ia politică internaÅ£ională ÅŸi nemuÅ£umirea crescîndă a populaÅ£iei ducînd, inevitabil, la răsturnarea regimului CeauÅŸescu.
ÃŽn preajma revoluÅ£iei din decembrie 1989 Craiova avea 324 000 de locuitori (locul 6 în Å£ară).


Evenimentele din Decembrie 1989

În Craiova nu se putea vorbi de o opoziţie organizată sau despre dizidenţi cunoscuţi iar structura populaţiei şi poziţia oraşului făceau extrem de dificile încercările de infiltrare ale agenţilor sovietici.
Noaptea de 19/20 decembrie 1989, muncitorii schimbului 3 din mai multe întreprinderi craiovene sînt obligaÅ£i de către securiÅŸtii ÅŸi miliÅ£ienii întreprinderilor să urce într-un tren poreclitmelcul datorită faptului că muncitorii au tras, în permanenţă, semnalul de alarmă. Muncitorii au fost echipaÅ£i cu bîte ÅŸi trimiÅŸi, la ordinul lui CeauÅŸescu, să-i bată pe revoluÅ£ionarii timiÅŸoreni. Oamenilor li se spusese că TimiÅŸoara fusese atacată ÅŸi devastată de derbedei unguri. Conducerea Frontului Democratic Român din TimiÅŸoara a fost înÅŸtiinÅ£ată din vreme despre venirea oltenilor ÅŸi va trimite manifestanÅ£i care să-i întîmpine la gară ÅŸi să le explice adevărul: nu este vorba de o invazie maghiară, ci de o manifestaÅ£ie contra lui CeauÅŸescu. Muncitorii olteni fraternizează cu demonstranÅ£ii timiÅŸoreni plecînd acasă (pe 21 decembrie) cu ochii înlăcrimaÅ£i povestind în oraÅŸ despre atrocităţile văzute. Cel mai mult tulburase oraÅŸul, relatarea împuÅŸcării unui grup de copii chiar pe scările catedralei. ÃŽn fapt, craiovenii avuseseră cîteva informaÅ£ii despre ce se întîmpla la TimiÅŸoara prin intermediul postului de radio "Europa Liberă" ÅŸi datorită faptului că marea majoritate a craiovenilor prindeau cu antenele trei posturi tv iugoslave, (două naÅ£ionale ÅŸi unul din Belgrad) ÅŸi două posturi naÅ£ionale ale televiziunii bulgare.
La manifestaÅ£iile din 22 decembrie, tocmai informatorii ÅŸi agitatorii din întreprinderi au fost folosiÅ£i pentru a spune muncitorilor să părăsească intreprinderile îndreptându-se către PiaÅ£a Prefecturii. Semn că la BucureÅŸti, ÅŸefii securităţi s-au folosit, în ziua de 22 decembrie, pentru îndepărtarea lui CeauÅŸescu de structurile lor teritoriale. Cel puÅ£in la Craiova aÅŸa s-au desfăşurat evenimentele ÅŸi craiovenii pot depune mărturie. Au ieÅŸit cei de la Fabrica de Avioane ÅŸi de la ÃŽntreprinderea de Utilaj Greu (I.U.G.) mai întîi. Dar nu au ieÅŸit să lupte contra comunismului ci pentru că "domnul director a zis să luăm niÅŸte steaguri ÅŸi să mergem în centru că ne aÅŸteaptă tovaraÅŸul prim-secretar Ioan Traian Åžtefănescu să stea de vorbă cu noi, e posibil să-l dea jos pe Nea Nicu". Apoi un camion a rupt poarta de la "Electroputere" (de pe Calea BucureÅŸti) pentru că directorii întreprinderii deciseseră să facă altfel decît restul întreprinerilor ÅŸi sudaseră uÅŸile. Pe drumul spre centru, unii au început să strige: "CeauÅŸescu e tiran, a fugit la Teheran!". MulÅ£i au părăsit coloanele ÅŸi s-au aÅŸezat la cozi pentru că se bagase marfă la toate magazinele de pe "Calea BucureÅŸti" ÅŸi din centru. ÃŽn PiaÅ£a Prefecturii, peste 100 000 de oameni, care se călcau efectiv pe picioare, "inundaseră" străzile din centru, majoritatea nu auzeau nimic din ce se vorbea de la balcon, era un circ tipic balcano-oltenesc. Simulatoarele de zgomot au băgat spaima în populaÅ£ie. Unii au inceput să scandeze: "Radu! Radu!" ,adică numele faimosului prim-secretar care întorcea tirurile cu produse alimentare destinate exportului ÅŸi ordona să fie aprovizionate magazinele, dar Ion Radu fusese destituit ÅŸi s-a auzit în piaţă că, în acele zile, din noul său post, dăduse ordin să se tragă în braÅŸoveni. Apoi poporul l-a vrut primar pe Tudor Gheorghe, s-a rostit ÅŸi numele lui Ion Oblemenco ca primar. Dar circul abia incepea. La balcon a aparut colonelul Cioflină (ajuns mai tîrziu ministru al apărării) care a anunÅ£at că Nicolae CeauÅŸescu va veni în piaţă într-o Dacie roÅŸie. PiaÅ£a s-a umplut de rîsete, glume ÅŸi bancuri. La o oră, a apărut în balconul prefecturii, generalul RoÅŸu cu uniforma făcută praf. Tocmai venise în piaţă într-o ... Dacie roÅŸie. S-a vorbit despre faptul că armata e cu noi ÅŸi CeauÅŸescu a fugit, nu mai e beleaua, ce a susÅ£inut, Dinamo ÅŸi Steaua.
Seara, asupra unităţilor militare de pe strada Caracal, teroriştii deschid focul, militarii ripostează. Teroriştii lasă simulatoare şi fug, mărind confuzia.
Despre implicarea serviciilor de informaÅ£ii sovietice, un eveniment petrecut la podul de la BrădeÅŸti, la nord de Craiova, oferă o imagine destul de bună asupra faptelor. ...ÃŽn dimineaÅ£a zilei de 24 decembrie 1989, la CPUN s-a primit un telefon anonim care semnala apropierea unei coloane de maÅŸini de municipiul Craiova. Coloana venea probabil dinspre TimiÅŸoara spre Craiova. Factorii militari au interpretat că ar putea fi vorba de teroriÅŸti veniÅ£i cu misiunea de a ataca Combinatul Chimic Craiova, au trimis două TAB-uri, care au organizat o ambuscadă, au interceptat coloana ÅŸi au deschis foc, rănind circa 20 de persoane (două decedînd ulterior la spital) ÅŸi avariind cinci autoturisme, dintre care unul a ars complet. Cadrele de la transportoare, care au controlat autoturismele avariate, fară prezenÅ£a altor persoane, nu au incheiat proces-verbal care să poată restabili integral adevarul, dar, ulterior, organele de poliÅ£ie au constatat existenÅ£a mai multor truse medicale ÅŸi cuÅ£ite lungi, al căror număr depăşea necesarul normal. Majoritatea răniÅ£ilor fiind internaÅ£i într-un spital din Turnu-Severin, nu în Craiova. S-a stabilit că in ziua de 25 decembrie o ceţăţeancă sovietică a informat telefonic Ambasada fostei URSS, după care ataÅŸatul militar sovietic a vizitat de două ori spitalul. ÃŽnaprilie 1990, la organele de poliÅ£ie din comuna BrădeÅŸti s-au prezentat trei cetăţeni sovietici, între care o femeie, care a afirmat că are gradul de maior ÅŸi s-a aflat în una dintre maÅŸinile respective, solicitînd restituirea celor patru autoturisme. La scurt timp după revoluÅ£ie a fost "accidentată" maÅŸina în care se afla "turistul" sovietic Lout Alexander ÅŸi inca un barbat. Cu ocazia reparaÅ£iilor efectuate la "Service", în maÅŸină s-au găsit 12 uniforme militare româneÅŸti MApN de camuflaj ÅŸi un veston sovietic cu insemnele gradului de maior. Cei doi au afirmat că sunt "ofiÅ£eri în rezervă ÅŸi au luptat anterior în Afganistan". Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de InformaÅ£ii privind evenimentele din decembrie 1989.
ÃŽn 25 decembrie 1989, craiovenii încercau să distingă la televizoarele lor care prindeau doar sîrbii ÅŸi bulgarii imaginile oferite de televiziunea română în care se anunÅ£a prinderea, "judecarea" ÅŸi executarea ceauÅŸeÅŸtilor. Românii aveau să vadă mult mai tîrziu, prin intermediul televiziunilor din FranÅ£a, casetele integrale cu procesul ÅŸi execuÅ£ia soÅ£ilor CeauÅŸescu.


Craiova în zona roşie

După decembrie 1989, s-a remarcat o scădere a producÅ£iei în domeniul industrial, totuÅŸi industria continuă să reprezinte ramura de activitate cu mare pondere în economia oraÅŸului (70%).
Se înregistrează progrese reale în dezvoltarea serviciilor de telecomunicaţii, a serviciilor bancare şi de asigurări, a serviciilor de consultanţă în afaceri (CDIMM, Centrul Româno-American). La nivelul judeţului are loc o creştere spectaculoasă a numărului de firme mixte şi a valorii capitalului investit.
Populaţia ocupată actual - de circa 110.000 persoane - se repartizează astfel: 38% în industrie, 15% în comerţ şi reparaţii, 10% în transporturi şi depozitare, 8% în învăţământ şi 5,7% în domeniul medical.
O importantă scădere a numărului de locuitori s-a petrecut în ultimii 17 ani. De la 324 000 de locuitori ajungîndu-se la aproximativ 304 000 locuitori, Craiova ocupînd locul 6 la nivel naţional ca număr de locuitori.
S-a construit relativ mult în această perioadă, oraÅŸul s-a extins prin construirea cartierelor rezidenÅ£iale la marginea oraÅŸului. S-au inaugurat obiective sportive: un stadion ("Parc") de 20 000 locuri, construit de fraÅ£ii Mihăilescu ÅŸi un velodrom (Vasile Bulucea). ÃŽn centrul oraÅŸului Antonie Solomon a inaugurat o fîntînă muzicală. S-au construit 10 hoteluri ÅŸi moteluri ÅŸi o puzderie de restaurante, baruri sau discoteci. Au fost construite încă 5 biserici (în CraioviÅ£a, în Rovine, pe Calea Severinului, în LăpuÅŸ lîngă Electroputere ÅŸi lîngă PiaÅ£a din "Valea RoÅŸie"). ÃŽnsă nu s-a reuÅŸit, nici după 11 ani, terminarea reconstruirii Sălii Polivalente, distrusă de un incendiu, la fel cum nu a fost finalizat, nici după 17 ani, blocul turn de lîngă McDonald's, poreclit de craioveni, turnul ruină.
ComerÅ£ul s-a dezvoltat simÅ£itor, Tîrgul Craiovei s-a mărit, la fel PiaÅ£a Centrală. ÃŽn Craiova construindu-se, totodată, 6 supermarketuri : Metro, Billa, Selgros, Pic, Real. Praktiker ÅŸi alte două (Craiova Mall ÅŸi Carrefour) sînt în construcÅ£ie ÅŸi 6 tîrguri en gros: Bănie, S.U.C.P.I., Bakriz, Valysgold ÅŸi CraioviÅ£a.


Spre Europa

În noaptea de revelion 2007, peste 10 000 de craioveni urmăreau costisitorul spectacol organizat de primarul Antonie Solomon cu prilejul intrării României în Uniunea Europeană.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Post Bottom Ad

Responsive Ads Here

Pages